După furtună, liniște-i iar, vântul adoarme, stele răsar;
Picuri din ramuri tainic suspin, și de miresme văzduhu-i plin.
Nu e nici luptă fără sfârșit, intră în pace-ntâi cel rănit.
Fie cunună, fie-un mormânt, totul e umbră pe-acest pământ.
Picuri din ramuri tainic suspin, și de miresme văzduhu-i plin.
Nu e nici luptă fără sfârșit, intră în pace-ntâi cel rănit.
Fie cunună, fie-un mormânt, totul e umbră pe-acest pământ.
Trudei urmează dulcele somn, robul atuncea scapă de domn
Visul îl plimbă într-al său car, și îi alină orice amar.
Trece și iarna, chiar cea mai grea! când ghioceii ies de sub nea,
Vară și toamnă, noapte și zi, toate-și au rostul pe lume-a fi.
Visul îl plimbă într-al său car, și îi alină orice amar.
Trece și iarna, chiar cea mai grea! când ghioceii ies de sub nea,
Vară și toamnă, noapte și zi, toate-și au rostul pe lume-a fi.
Crucea ta zilnic poart-o-n dureri, căci e arvună altor Puteri,
Vestea cea Bună, n-o înțelegi, până nu suferi, sub aspre legi.
Pentru-ntristare sunt mângâieri, și ridicare după căderi,
Printr-o smerire te întărești, pentru-nălțare în slăvi cerești
Vestea cea Bună, n-o înțelegi, până nu suferi, sub aspre legi.
Pentru-ntristare sunt mângâieri, și ridicare după căderi,
Printr-o smerire te întărești, pentru-nălțare în slăvi cerești
După furtună, liniște-i iar, vântul adoarme, stele răsar;
Picuri din ramuri tainic suspin, și de miresme văzduhu-i plin.
Nu e nici luptă fără sfârșit, intră în pace-ntâi cel rănit.
Fie cunună, fie-un mormânt, totul e umbră pe-acest pământ.
Picuri din ramuri tainic suspin, și de miresme văzduhu-i plin.
Nu e nici luptă fără sfârșit, intră în pace-ntâi cel rănit.
Fie cunună, fie-un mormânt, totul e umbră pe-acest pământ.
Trudei urmează dulcele somn, robul atuncea scapă de domn
Visul îl plimbă într-al său car, și îi alină orice amar.
Trece și iarna, chiar cea mai grea! când ghioceii ies de sub nea,
Vară și toamnă, noapte și zi, toate-și au rostul pe lume-a fi.
Visul îl plimbă într-al său car, și îi alină orice amar.
Trece și iarna, chiar cea mai grea! când ghioceii ies de sub nea,
Vară și toamnă, noapte și zi, toate-și au rostul pe lume-a fi.
Crucea ta zilnic poart-o-n dureri, căci e arvună altor Puteri,
Vestea cea Bună, n-o înțelegi, până nu suferi, sub aspre legi.
Pentru-ntristare sunt mângâieri, și ridicare după căderi,
Printr-o smerire te întărești, pentru-nălțare în slăvi cerești
Vestea cea Bună, n-o înțelegi, până nu suferi, sub aspre legi.
Pentru-ntristare sunt mângâieri, și ridicare după căderi,
Printr-o smerire te întărești, pentru-nălțare în slăvi cerești
