Stele mii, ce le privesc
Stârnesc în mine-așa uimire
Când nu pot să pricep al lor mers;
Însă știu că mâna Sa
Astrele pe cer le ține
După-al Său plan creat în Univers.
Stârnesc în mine-așa uimire
Când nu pot să pricep al lor mers;
Însă știu că mâna Sa
Astrele pe cer le ține
După-al Său plan creat în Univers.
Domnul știe totul, orice-ungher neștiut
De-ntuneric n-am frică când sunt abătut
Eu nu știu mâine ce va fi, însă sigur știe El
Domnul slavei și sfânt Dumnezeu!
De-ntuneric n-am frică când sunt abătut
Eu nu știu mâine ce va fi, însă sigur știe El
Domnul slavei și sfânt Dumnezeu!
Pe genunchi, plin de-ndoieli
Înalț spre Domnul o-ntrebare:
„Crucea mea, oare nu e prea grea?”
Însă El îmi spune-așa:
„Suflet drag, te-ncrede-n Mine!”
Și-ntărit merg, voios pe calea Sa.
Înalț spre Domnul o-ntrebare:
„Crucea mea, oare nu e prea grea?”
Însă El îmi spune-așa:
„Suflet drag, te-ncrede-n Mine!”
Și-ntărit merg, voios pe calea Sa.
Știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul. (Ps. 139: 2)
Stele mii, ce le privesc
Stârnesc în mine-așa uimire
Când nu pot să pricep al lor mers;
Însă știu că mâna Sa
Astrele pe cer le ține
După-al Său plan creat în Univers.
Stârnesc în mine-așa uimire
Când nu pot să pricep al lor mers;
Însă știu că mâna Sa
Astrele pe cer le ține
După-al Său plan creat în Univers.
Domnul știe totul, orice-ungher neștiut
De-ntuneric n-am frică când sunt abătut
Eu nu știu mâine ce va fi, însă sigur știe El
Domnul slavei și sfânt Dumnezeu!
De-ntuneric n-am frică când sunt abătut
Eu nu știu mâine ce va fi, însă sigur știe El
Domnul slavei și sfânt Dumnezeu!
Pe genunchi, plin de-ndoieli
Înalț spre Domnul o-ntrebare:
„Crucea mea, oare nu e prea grea?”
Însă El îmi spune-așa:
„Suflet drag, te-ncrede-n Mine!”
Și-ntărit merg, voios pe calea Sa.
Înalț spre Domnul o-ntrebare:
„Crucea mea, oare nu e prea grea?”
Însă El îmi spune-așa:
„Suflet drag, te-ncrede-n Mine!”
Și-ntărit merg, voios pe calea Sa.
Știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul. (Ps. 139: 2)
