Doamne, nu vezi ce furtună, Ce vifor îngrozitor?
Ce nor des, ce întunecime, Nu-i scăpare și-ajutor!
Ori deși pierim nu-ți pasă? Cum poți să dormi adânc?
Tot momentul Ne-amenință moartea, Peste-acest adânc umblând!
Ce nor des, ce întunecime, Nu-i scăpare și-ajutor!
Ori deși pierim nu-ți pasă? Cum poți să dormi adânc?
Tot momentul Ne-amenință moartea, Peste-acest adânc umblând!
„S-asculte furtuna De glasul Meu, liniște (să fie)!”
Pagubă nu poate provoca, Nici om, Nici demon, sau altcineva,
Nu poate să piară corabia Al ceru-lui Domn când se află-n ea!
„Căci toate Mi se supun Mie, Liniște, să fie
Căci toate Mi se supun Mie, Deci, liniște.”
Pagubă nu poate provoca, Nici om, Nici demon, sau altcineva,
Nu poate să piară corabia Al ceru-lui Domn când se află-n ea!
„Căci toate Mi se supun Mie, Liniște, să fie
Căci toate Mi se supun Mie, Deci, liniște.”
Doamne, grijuri mă apasă, Zi, noapte, n‑am odihnă,
Inima mea‑i adânc rănită; Scoală și mă vindecă.
A păcatului furtună, Urlă asupra mea:
Am să pier, Doamne în deznădejde; O, vino, nu mă lăsa.
Inima mea‑i adânc rănită; Scoală și mă vindecă.
A păcatului furtună, Urlă asupra mea:
Am să pier, Doamne în deznădejde; O, vino, nu mă lăsa.
Doamne-acum a trecut spaima, Natura-i liniștită,
Pe cer senin soare lucește Și-am pace în inimă.
Te aștept Doamne pe Tine Singur nu mă lăsa,
Cu Tine-ajung limanul cu pace. Unde mă voi repauza.
Pe cer senin soare lucește Și-am pace în inimă.
Te aștept Doamne pe Tine Singur nu mă lăsa,
Cu Tine-ajung limanul cu pace. Unde mă voi repauza.
Doamne, nu vezi ce furtună, Ce vifor îngrozitor?
Ce nor des, ce întunecime, Nu-i scăpare și-ajutor!
Ori deși pierim nu-ți pasă? Cum poți să dormi adânc?
Tot momentul Ne-amenință moartea, Peste-acest adânc umblând!
Ce nor des, ce întunecime, Nu-i scăpare și-ajutor!
Ori deși pierim nu-ți pasă? Cum poți să dormi adânc?
Tot momentul Ne-amenință moartea, Peste-acest adânc umblând!
„S-asculte furtuna De glasul Meu, liniște (să fie)!”
Pagubă nu poate provoca, Nici om, Nici demon, sau altcineva,
Nu poate să piară corabia Al ceru-lui Domn când se află-n ea!
„Căci toate Mi se supun Mie, Liniște, să fie
Căci toate Mi se supun Mie, Deci, liniște.”
Pagubă nu poate provoca, Nici om, Nici demon, sau altcineva,
Nu poate să piară corabia Al ceru-lui Domn când se află-n ea!
„Căci toate Mi se supun Mie, Liniște, să fie
Căci toate Mi se supun Mie, Deci, liniște.”
Doamne, grijuri mă apasă, Zi, noapte, n‑am odihnă,
Inima mea‑i adânc rănită; Scoală și mă vindecă.
A păcatului furtună, Urlă asupra mea:
Am să pier, Doamne în deznădejde; O, vino, nu mă lăsa.
Inima mea‑i adânc rănită; Scoală și mă vindecă.
A păcatului furtună, Urlă asupra mea:
Am să pier, Doamne în deznădejde; O, vino, nu mă lăsa.
Doamne-acum a trecut spaima, Natura-i liniștită,
Pe cer senin soare lucește Și-am pace în inimă.
Te aștept Doamne pe Tine Singur nu mă lăsa,
Cu Tine-ajung limanul cu pace. Unde mă voi repauza.
Pe cer senin soare lucește Și-am pace în inimă.
Te aștept Doamne pe Tine Singur nu mă lăsa,
Cu Tine-ajung limanul cu pace. Unde mă voi repauza.
