Doamne, cine va locui
In cortul Tau, Părinte?
/: Si pe-al Tau munte, cin' va sta,
Pe înălțimi preasfinte! :/
Acel ce umbla-n drum curat
Si voia Lui o face;
/: Acel ce spune-adevărat
Si-n suflet are pace. :/
In cortul Tau, Părinte?
/: Si pe-al Tau munte, cin' va sta,
Pe înălțimi preasfinte! :/
Acel ce umbla-n drum curat
Si voia Lui o face;
/: Acel ce spune-adevărat
Si-n suflet are pace. :/
Acela nu vorbește rau,
Căci limba-i e curata;
Nu ocaraste-n drumul sau
Pe nimeni niciodata.
Pe cei ce-s vrednici de dispret
De-asemenea-i privește,
Dar cati in Domnul se încred
De-a pururea-i cinsteste.
Căci limba-i e curata;
Nu ocaraste-n drumul sau
Pe nimeni niciodata.
Pe cei ce-s vrednici de dispret
De-asemenea-i privește,
Dar cati in Domnul se încred
De-a pururea-i cinsteste.
El vorba nu si-o ia 'napoi,
Chiar paguba de are;
Si nici dobanda n-ar primi,
Când face-ajutorare.
In contra celui bun nu ia
El, mita viata toata;
Acela ce se poart-asa,
Nu cade niciodata.
Chiar paguba de are;
Si nici dobanda n-ar primi,
Când face-ajutorare.
In contra celui bun nu ia
El, mita viata toata;
Acela ce se poart-asa,
Nu cade niciodata.
Doamne, cine va locui
In cortul Tau, Părinte?
/: Si pe-al Tau munte, cin' va sta,
Pe înălțimi preasfinte! :/
Acel ce umbla-n drum curat
Si voia Lui o face;
/: Acel ce spune-adevărat
Si-n suflet are pace. :/
In cortul Tau, Părinte?
/: Si pe-al Tau munte, cin' va sta,
Pe înălțimi preasfinte! :/
Acel ce umbla-n drum curat
Si voia Lui o face;
/: Acel ce spune-adevărat
Si-n suflet are pace. :/
Acela nu vorbește rau,
Căci limba-i e curata;
Nu ocaraste-n drumul sau
Pe nimeni niciodata.
Pe cei ce-s vrednici de dispret
De-asemenea-i privește,
Dar cati in Domnul se încred
De-a pururea-i cinsteste.
Căci limba-i e curata;
Nu ocaraste-n drumul sau
Pe nimeni niciodata.
Pe cei ce-s vrednici de dispret
De-asemenea-i privește,
Dar cati in Domnul se încred
De-a pururea-i cinsteste.
El vorba nu si-o ia 'napoi,
Chiar paguba de are;
Si nici dobanda n-ar primi,
Când face-ajutorare.
In contra celui bun nu ia
El, mita viata toata;
Acela ce se poart-asa,
Nu cade niciodata.
Chiar paguba de are;
Si nici dobanda n-ar primi,
Când face-ajutorare.
In contra celui bun nu ia
El, mita viata toata;
Acela ce se poart-asa,
Nu cade niciodata.
