De dragostea-Ți, Isuse, o, cine m-ar desparte,
Cât voi mai fi în lume: necaz, prigoană, moarte?
O, sufletu-mi se teme, se clatină-n credință,
Dar dragostea-Ți mi-e Carul Slăvit de Biruință!
Cât voi mai fi în lume: necaz, prigoană, moarte?
O, sufletu-mi se teme, se clatină-n credință,
Dar dragostea-Ți mi-e Carul Slăvit de Biruință!
Iubirea Ta îmi toarnă în duh statornicie,
Să nu privesc la valuri ce urlă cu furie;
Iubirea Ta, Isuse, în marea cea adâncă
Și furtunoasă-mi este Neclătinată Stâncă!
Să nu privesc la valuri ce urlă cu furie;
Iubirea Ta, Isuse, în marea cea adâncă
Și furtunoasă-mi este Neclătinată Stâncă!
Când noaptea-i tot mai neagră, și fără nici o rază,
Isuse, Soare dulce, iubirea-Ți mă veghează,
Și-n sufletu-mi și-n duhul în beznă și-n primejdie,
Îmi ești, Isus, senină lumină și nădejde!
Isuse, Soare dulce, iubirea-Ți mă veghează,
Și-n sufletu-mi și-n duhul în beznă și-n primejdie,
Îmi ești, Isus, senină lumină și nădejde!
Când duhul dezbinării și duhul rătăcirii,
Își împlinesc cu râvnă lucrarea amăgirii,
Iubirea Ta, Isuse, în adevăr mă ține,
Tu Cale-mi ești și Viață și Adevăr și Bine!
Își împlinesc cu râvnă lucrarea amăgirii,
Iubirea Ta, Isuse, în adevăr mă ține,
Tu Cale-mi ești și Viață și Adevăr și Bine!
Isuse, dă-mi din Tine, iubire mai aprinsă,
Când lumea-ntreagă este de-al urii foc cuprinsă,
Să biruiesc a urii din jur, dezlănțuire,
Prin rugăciuni, cântare, iertare și iubire!
Când lumea-ntreagă este de-al urii foc cuprinsă,
Să biruiesc a urii din jur, dezlănțuire,
Prin rugăciuni, cântare, iertare și iubire!
De dragostea-Ți, Isuse, o, cine m-ar desparte,
Cât voi mai fi în lume: necaz, prigoană, moarte?
O, sufletu-mi se teme, se clatină-n credință,
Dar dragostea-Ți mi-e Carul Slăvit de Biruință!
Cât voi mai fi în lume: necaz, prigoană, moarte?
O, sufletu-mi se teme, se clatină-n credință,
Dar dragostea-Ți mi-e Carul Slăvit de Biruință!
Iubirea Ta îmi toarnă în duh statornicie,
Să nu privesc la valuri ce urlă cu furie;
Iubirea Ta, Isuse, în marea cea adâncă
Și furtunoasă-mi este Neclătinată Stâncă!
Să nu privesc la valuri ce urlă cu furie;
Iubirea Ta, Isuse, în marea cea adâncă
Și furtunoasă-mi este Neclătinată Stâncă!
Când noaptea-i tot mai neagră, și fără nici o rază,
Isuse, Soare dulce, iubirea-Ți mă veghează,
Și-n sufletu-mi și-n duhul în beznă și-n primejdie,
Îmi ești, Isus, senină lumină și nădejde!
Isuse, Soare dulce, iubirea-Ți mă veghează,
Și-n sufletu-mi și-n duhul în beznă și-n primejdie,
Îmi ești, Isus, senină lumină și nădejde!
Când duhul dezbinării și duhul rătăcirii,
Își împlinesc cu râvnă lucrarea amăgirii,
Iubirea Ta, Isuse, în adevăr mă ține,
Tu Cale-mi ești și Viață și Adevăr și Bine!
Își împlinesc cu râvnă lucrarea amăgirii,
Iubirea Ta, Isuse, în adevăr mă ține,
Tu Cale-mi ești și Viață și Adevăr și Bine!
Isuse, dă-mi din Tine, iubire mai aprinsă,
Când lumea-ntreagă este de-al urii foc cuprinsă,
Să biruiesc a urii din jur, dezlănțuire,
Prin rugăciuni, cântare, iertare și iubire!
Când lumea-ntreagă este de-al urii foc cuprinsă,
Să biruiesc a urii din jur, dezlănțuire,
Prin rugăciuni, cântare, iertare și iubire!
