Ca să se arate lucrările lui Dumnezeu
Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înțelegem cuvintele Domnului Isus:
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)
Omul bolnav din acest pasaj era orb din naștere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoșteau că păcatul este cauza bolii și mai cunoșteau că poți fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecință a păcatelor părinților. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naștere, nu se aplică nici un caz și nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naștere sau părinții lui nu au avut păcat. Biblia ne învață că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta și i-a zis:”Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului„(care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9: 6-7)
Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea și slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur și că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.
Nu putem cunoaște planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-ați scris și nu putem cunoaște nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.
2. Pentru că nu au fost mărturisite păcatele
În Epistola lui Iacov este scris:
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)
Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii și Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii și în primul rând să-și mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor față de care a păcătuit și să renunțe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viața ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credință, să se roage și să ceară vindecarea de la Dumnezeu și să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.
3. Pentru că lipsește credința în rugăciune
Am văzut și în pasajul biblic citat că o condiție pentru vindecare și în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credință, să avem credință. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1: 5-8)
Chiar dacă spune aici că înțelepciunea trebuie cerută cu credință, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv și pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credință și să nu te îndoiești de loc, pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace și încolo și Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credință.
4. Pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu
Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un țepuș în carne și nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre țepușul acesta că a fost pus”în carne„, mulți cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o și care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbește despre dragostea pe care au arătat-o creștinii din bisericile Galatiei față de el a scris:
Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. (Galateni 4: 15)
Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre țepușul pe care îl avea în carne și care posibil era o boală, dar chiar dacă și nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil și cu privire la boli:
Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis:”Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită. „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12: 7-9)
Deci, scopul acestui țepuș, cum vorbește Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie și îngâmfare și ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest țepuș, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el și prin care lucrează puterea lui Hristos.
Va primi o mare eliberare orice creștin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea și va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfășoare.
Și eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o țară îndepărtată am luat hepatita C și salmonelă în același timp și de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operație complicată la spate și acum chiar mi s-au acutizat durerile așa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute și să fac puțină mișcare și apoi iar mă așez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine și la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste și să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiți cât mai mulți.
De altfel, și Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit și el de o boală cronică și aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)
Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulți oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece și pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credință? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că așa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot așa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate și mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat și neobosit slujitor în Evanghelie.
O mare eliberare va primi orice creștin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr și va lăsa pe Dumnezeu să-și manifeste puterea în slăbiciunile și boala lui sau a ei.
5. Pentru zidirea caracterului
Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată și acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Boala este suferință și este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învață în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, și prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârșiți, întregi și ca să nu ducem lipsă de nimic.
Cercetează-te în lumina acestor adevăruri și vezi care din cauzele acestea ți se potrivesc situației tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viața ta? Ai tu o atitudine creștinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greșite decât din pricina bolii fizice? Dacă este așa, schimbă-ți atitudinea și pocăiește-te ca să te poți bucura de harul lui Dumnezeu și să dai voie puterii mărețe a lui Hristos să se desfășoare în tine și prin tine în viețile altor oameni ca și ei să fie mântuiți.
Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înțelegem cuvintele Domnului Isus:
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)
Omul bolnav din acest pasaj era orb din naștere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoșteau că păcatul este cauza bolii și mai cunoșteau că poți fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecință a păcatelor părinților. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naștere, nu se aplică nici un caz și nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naștere sau părinții lui nu au avut păcat. Biblia ne învață că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta și i-a zis:”Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului„(care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9: 6-7)
Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea și slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur și că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.
Nu putem cunoaște planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-ați scris și nu putem cunoaște nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.
2. Pentru că nu au fost mărturisite păcatele
În Epistola lui Iacov este scris:
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)
Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii și Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii și în primul rând să-și mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor față de care a păcătuit și să renunțe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viața ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credință, să se roage și să ceară vindecarea de la Dumnezeu și să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.
3. Pentru că lipsește credința în rugăciune
Am văzut și în pasajul biblic citat că o condiție pentru vindecare și în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credință, să avem credință. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1: 5-8)
Chiar dacă spune aici că înțelepciunea trebuie cerută cu credință, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv și pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credință și să nu te îndoiești de loc, pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace și încolo și Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credință.
4. Pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu
Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un țepuș în carne și nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre țepușul acesta că a fost pus”în carne„, mulți cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o și care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbește despre dragostea pe care au arătat-o creștinii din bisericile Galatiei față de el a scris:
Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. (Galateni 4: 15)
Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre țepușul pe care îl avea în carne și care posibil era o boală, dar chiar dacă și nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil și cu privire la boli:
Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis:”Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită. „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12: 7-9)
Deci, scopul acestui țepuș, cum vorbește Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie și îngâmfare și ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest țepuș, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el și prin care lucrează puterea lui Hristos.
Va primi o mare eliberare orice creștin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea și va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfășoare.
Și eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o țară îndepărtată am luat hepatita C și salmonelă în același timp și de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operație complicată la spate și acum chiar mi s-au acutizat durerile așa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute și să fac puțină mișcare și apoi iar mă așez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine și la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste și să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiți cât mai mulți.
De altfel, și Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit și el de o boală cronică și aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)
Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulți oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece și pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credință? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că așa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot așa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate și mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat și neobosit slujitor în Evanghelie.
O mare eliberare va primi orice creștin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr și va lăsa pe Dumnezeu să-și manifeste puterea în slăbiciunile și boala lui sau a ei.
5. Pentru zidirea caracterului
Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată și acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Boala este suferință și este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învață în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, și prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârșiți, întregi și ca să nu ducem lipsă de nimic.
Cercetează-te în lumina acestor adevăruri și vezi care din cauzele acestea ți se potrivesc situației tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viața ta? Ai tu o atitudine creștinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greșite decât din pricina bolii fizice? Dacă este așa, schimbă-ți atitudinea și pocăiește-te ca să te poți bucura de harul lui Dumnezeu și să dai voie puterii mărețe a lui Hristos să se desfășoare în tine și prin tine în viețile altor oameni ca și ei să fie mântuiți.
Ca să se arate lucrările lui Dumnezeu
Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înțelegem cuvintele Domnului Isus:
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat:”Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? „Isus a răspuns:”N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)
Omul bolnav din acest pasaj era orb din naștere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoșteau că păcatul este cauza bolii și mai cunoșteau că poți fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecință a păcatelor părinților. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naștere, nu se aplică nici un caz și nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naștere sau părinții lui nu au avut păcat. Biblia ne învață că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta și i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9: 6-7)
Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea și slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur și că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.
Nu putem cunoaște planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-ați scris și nu putem cunoaște nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.
2. Pentru că nu au fost mărturisite păcatele
În Epistola lui Iacov este scris:
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)
Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii și Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii și în primul rând să-și mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor față de care a păcătuit și să renunțe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viața ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credință, să se roage și să ceară vindecarea de la Dumnezeu și să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.
3. Pentru că lipsește credința în rugăciune
Am văzut și în pasajul biblic citat că o condiție pentru vindecare și în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credință, să avem credință. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1: 5-8)
Chiar dacă spune aici că înțelepciunea trebuie cerută cu credință, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv și pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credință și să nu te îndoiești de loc, pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace și încolo și Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credință.
4. Pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu
Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un țepuș în carne și nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre țepușul acesta că a fost pus „în carne”, mulți cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o și care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbește despre dragostea pe care au arătat-o creștinii din bisericile Galatiei față de el a scris:
Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. (Galateni 4: 15)
Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre țepușul pe care îl avea în carne și care posibil era o boală, dar chiar dacă și nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil și cu privire la boli:
Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12: 7-9)
Deci, scopul acestui țepuș, cum vorbește Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie și îngâmfare și ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest țepuș, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el și prin care lucrează puterea lui Hristos.
Va primi o mare eliberare orice creștin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea și va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfășoare.
Și eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o țară îndepărtată am luat hepatita C și salmonelă în același timp și de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operație complicată la spate și acum chiar mi s-au acutizat durerile așa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute și să fac puțină mișcare și apoi iar mă așez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine și la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste și să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiți cât mai mulți.
De altfel, și Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit și el de o boală cronică și aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)
Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulți oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece și pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credință? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că așa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot așa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate și mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat și neobosit slujitor în Evanghelie.
O mare eliberare va primi orice creștin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr și va lăsa pe Dumnezeu să-și manifeste puterea în slăbiciunile și boala lui sau a ei.
5. Pentru zidirea caracterului
Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată și acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Boala este suferință și este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învață în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, și prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârșiți, întregi și ca să nu ducem lipsă de nimic.
Cercetează-te în lumina acestor adevăruri și vezi care din cauzele acestea ți se potrivesc situației tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viața ta? Ai tu o atitudine creștinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greșite decât din pricina bolii fizice? Dacă este așa, schimbă-ți atitudinea și pocăiește-te ca să te poți bucura de harul lui Dumnezeu și să dai voie puterii mărețe a lui Hristos să se desfășoare în tine și prin tine în viețile altor oameni ca și ei să fie mântuiți.
Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înțelegem cuvintele Domnului Isus:
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat:”Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? „Isus a răspuns:”N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)
Omul bolnav din acest pasaj era orb din naștere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoșteau că păcatul este cauza bolii și mai cunoșteau că poți fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecință a păcatelor părinților. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naștere, nu se aplică nici un caz și nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naștere sau părinții lui nu au avut păcat. Biblia ne învață că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta și i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9: 6-7)
Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea și slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur și că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.
Nu putem cunoaște planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-ați scris și nu putem cunoaște nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.
2. Pentru că nu au fost mărturisite păcatele
În Epistola lui Iacov este scris:
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)
Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii și Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii și în primul rând să-și mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor față de care a păcătuit și să renunțe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viața ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credință, să se roage și să ceară vindecarea de la Dumnezeu și să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.
3. Pentru că lipsește credința în rugăciune
Am văzut și în pasajul biblic citat că o condiție pentru vindecare și în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credință, să avem credință. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1: 5-8)
Chiar dacă spune aici că înțelepciunea trebuie cerută cu credință, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv și pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credință și să nu te îndoiești de loc, pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace și încolo și Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credință.
4. Pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu
Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un țepuș în carne și nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre țepușul acesta că a fost pus „în carne”, mulți cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o și care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbește despre dragostea pe care au arătat-o creștinii din bisericile Galatiei față de el a scris:
Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. (Galateni 4: 15)
Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre țepușul pe care îl avea în carne și care posibil era o boală, dar chiar dacă și nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil și cu privire la boli:
Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12: 7-9)
Deci, scopul acestui țepuș, cum vorbește Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie și îngâmfare și ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest țepuș, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el și prin care lucrează puterea lui Hristos.
Va primi o mare eliberare orice creștin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea și va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfășoare.
Și eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o țară îndepărtată am luat hepatita C și salmonelă în același timp și de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operație complicată la spate și acum chiar mi s-au acutizat durerile așa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute și să fac puțină mișcare și apoi iar mă așez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine și la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste și să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiți cât mai mulți.
De altfel, și Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit și el de o boală cronică și aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)
Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulți oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece și pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credință? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că așa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot așa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate și mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat și neobosit slujitor în Evanghelie.
O mare eliberare va primi orice creștin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr și va lăsa pe Dumnezeu să-și manifeste puterea în slăbiciunile și boala lui sau a ei.
5. Pentru zidirea caracterului
Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată și acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Boala este suferință și este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învață în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, și prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârșiți, întregi și ca să nu ducem lipsă de nimic.
Cercetează-te în lumina acestor adevăruri și vezi care din cauzele acestea ți se potrivesc situației tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viața ta? Ai tu o atitudine creștinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greșite decât din pricina bolii fizice? Dacă este așa, schimbă-ți atitudinea și pocăiește-te ca să te poți bucura de harul lui Dumnezeu și să dai voie puterii mărețe a lui Hristos să se desfășoare în tine și prin tine în viețile altor oameni ca și ei să fie mântuiți.
Ca să se arate lucrările lui Dumnezeu
Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înțelegem cuvintele Domnului Isus:
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)
Omul bolnav din acest pasaj era orb din naștere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoșteau că păcatul este cauza bolii și mai cunoșteau că poți fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecință a păcatelor părinților. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naștere, nu se aplică nici un caz și nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naștere sau părinții lui nu au avut păcat. Biblia ne învață că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta și i-a zis:”Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului„(care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9: 6-7)
Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea și slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur și că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.
Nu putem cunoaște planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-ați scris și nu putem cunoaște nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.
2. Pentru că nu au fost mărturisite păcatele
În Epistola lui Iacov este scris:
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)
Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii și Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii și în primul rând să-și mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor față de care a păcătuit și să renunțe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viața ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credință, să se roage și să ceară vindecarea de la Dumnezeu și să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.
3. Pentru că lipsește credința în rugăciune
Am văzut și în pasajul biblic citat că o condiție pentru vindecare și în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credință, să avem credință. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1: 5-8)
Chiar dacă spune aici că înțelepciunea trebuie cerută cu credință, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv și pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credință și să nu te îndoiești de loc, pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace și încolo și Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credință.
4. Pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu
Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un țepuș în carne și nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre țepușul acesta că a fost pus”în carne„, mulți cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o și care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbește despre dragostea pe care au arătat-o creștinii din bisericile Galatiei față de el a scris:
Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. (Galateni 4: 15)
Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre țepușul pe care îl avea în carne și care posibil era o boală, dar chiar dacă și nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil și cu privire la boli:
Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis:”Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită. „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12: 7-9)
Deci, scopul acestui țepuș, cum vorbește Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie și îngâmfare și ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest țepuș, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el și prin care lucrează puterea lui Hristos.
Va primi o mare eliberare orice creștin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea și va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfășoare.
Și eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o țară îndepărtată am luat hepatita C și salmonelă în același timp și de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operație complicată la spate și acum chiar mi s-au acutizat durerile așa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute și să fac puțină mișcare și apoi iar mă așez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine și la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste și să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiți cât mai mulți.
De altfel, și Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit și el de o boală cronică și aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)
Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulți oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece și pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credință? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că așa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot așa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate și mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat și neobosit slujitor în Evanghelie.
O mare eliberare va primi orice creștin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr și va lăsa pe Dumnezeu să-și manifeste puterea în slăbiciunile și boala lui sau a ei.
5. Pentru zidirea caracterului
Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată și acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Boala este suferință și este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învață în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, și prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârșiți, întregi și ca să nu ducem lipsă de nimic.
Cercetează-te în lumina acestor adevăruri și vezi care din cauzele acestea ți se potrivesc situației tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viața ta? Ai tu o atitudine creștinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greșite decât din pricina bolii fizice? Dacă este așa, schimbă-ți atitudinea și pocăiește-te ca să te poți bucura de harul lui Dumnezeu și să dai voie puterii mărețe a lui Hristos să se desfășoare în tine și prin tine în viețile altor oameni ca și ei să fie mântuiți.
Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înțelegem cuvintele Domnului Isus:
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)
Omul bolnav din acest pasaj era orb din naștere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoșteau că păcatul este cauza bolii și mai cunoșteau că poți fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecință a păcatelor părinților. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naștere, nu se aplică nici un caz și nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naștere sau părinții lui nu au avut păcat. Biblia ne învață că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta și i-a zis:”Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului„(care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9: 6-7)
Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea și slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur și că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.
Nu putem cunoaște planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-ați scris și nu putem cunoaște nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.
2. Pentru că nu au fost mărturisite păcatele
În Epistola lui Iacov este scris:
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)
Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii și Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii și în primul rând să-și mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor față de care a păcătuit și să renunțe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viața ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credință, să se roage și să ceară vindecarea de la Dumnezeu și să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.
3. Pentru că lipsește credința în rugăciune
Am văzut și în pasajul biblic citat că o condiție pentru vindecare și în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credință, să avem credință. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1: 5-8)
Chiar dacă spune aici că înțelepciunea trebuie cerută cu credință, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv și pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credință și să nu te îndoiești de loc, pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace și încolo și Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credință.
4. Pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu
Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un țepuș în carne și nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre țepușul acesta că a fost pus”în carne„, mulți cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o și care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbește despre dragostea pe care au arătat-o creștinii din bisericile Galatiei față de el a scris:
Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. (Galateni 4: 15)
Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre țepușul pe care îl avea în carne și care posibil era o boală, dar chiar dacă și nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil și cu privire la boli:
Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis:”Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită. „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12: 7-9)
Deci, scopul acestui țepuș, cum vorbește Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie și îngâmfare și ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest țepuș, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el și prin care lucrează puterea lui Hristos.
Va primi o mare eliberare orice creștin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea și va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfășoare.
Și eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o țară îndepărtată am luat hepatita C și salmonelă în același timp și de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operație complicată la spate și acum chiar mi s-au acutizat durerile așa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute și să fac puțină mișcare și apoi iar mă așez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine și la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste și să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiți cât mai mulți.
De altfel, și Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit și el de o boală cronică și aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)
Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulți oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece și pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credință? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că așa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot așa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate și mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat și neobosit slujitor în Evanghelie.
O mare eliberare va primi orice creștin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr și va lăsa pe Dumnezeu să-și manifeste puterea în slăbiciunile și boala lui sau a ei.
5. Pentru zidirea caracterului
Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată și acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Boala este suferință și este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învață în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, și prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârșiți, întregi și ca să nu ducem lipsă de nimic.
Cercetează-te în lumina acestor adevăruri și vezi care din cauzele acestea ți se potrivesc situației tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viața ta? Ai tu o atitudine creștinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greșite decât din pricina bolii fizice? Dacă este așa, schimbă-ți atitudinea și pocăiește-te ca să te poți bucura de harul lui Dumnezeu și să dai voie puterii mărețe a lui Hristos să se desfășoare în tine și prin tine în viețile altor oameni ca și ei să fie mântuiți.
Ca să se arate lucrările lui Dumnezeu
Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înțelegem cuvintele Domnului Isus:
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat:”Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? „Isus a răspuns:”N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)
Omul bolnav din acest pasaj era orb din naștere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoșteau că păcatul este cauza bolii și mai cunoșteau că poți fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecință a păcatelor părinților. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naștere, nu se aplică nici un caz și nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naștere sau părinții lui nu au avut păcat. Biblia ne învață că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta și i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9: 6-7)
Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea și slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur și că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.
Nu putem cunoaște planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-ați scris și nu putem cunoaște nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.
2. Pentru că nu au fost mărturisite păcatele
În Epistola lui Iacov este scris:
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)
Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii și Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii și în primul rând să-și mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor față de care a păcătuit și să renunțe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viața ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credință, să se roage și să ceară vindecarea de la Dumnezeu și să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.
3. Pentru că lipsește credința în rugăciune
Am văzut și în pasajul biblic citat că o condiție pentru vindecare și în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credință, să avem credință. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1: 5-8)
Chiar dacă spune aici că înțelepciunea trebuie cerută cu credință, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv și pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credință și să nu te îndoiești de loc, pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace și încolo și Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credință.
4. Pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu
Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un țepuș în carne și nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre țepușul acesta că a fost pus „în carne”, mulți cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o și care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbește despre dragostea pe care au arătat-o creștinii din bisericile Galatiei față de el a scris:
Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. (Galateni 4: 15)
Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre țepușul pe care îl avea în carne și care posibil era o boală, dar chiar dacă și nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil și cu privire la boli:
Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12: 7-9)
Deci, scopul acestui țepuș, cum vorbește Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie și îngâmfare și ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest țepuș, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el și prin care lucrează puterea lui Hristos.
Va primi o mare eliberare orice creștin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea și va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfășoare.
Și eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o țară îndepărtată am luat hepatita C și salmonelă în același timp și de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operație complicată la spate și acum chiar mi s-au acutizat durerile așa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute și să fac puțină mișcare și apoi iar mă așez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine și la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste și să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiți cât mai mulți.
De altfel, și Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit și el de o boală cronică și aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)
Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulți oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece și pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credință? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că așa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot așa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate și mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat și neobosit slujitor în Evanghelie.
O mare eliberare va primi orice creștin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr și va lăsa pe Dumnezeu să-și manifeste puterea în slăbiciunile și boala lui sau a ei.
5. Pentru zidirea caracterului
Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată și acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Boala este suferință și este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învață în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, și prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârșiți, întregi și ca să nu ducem lipsă de nimic.
Cercetează-te în lumina acestor adevăruri și vezi care din cauzele acestea ți se potrivesc situației tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viața ta? Ai tu o atitudine creștinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greșite decât din pricina bolii fizice? Dacă este așa, schimbă-ți atitudinea și pocăiește-te ca să te poți bucura de harul lui Dumnezeu și să dai voie puterii mărețe a lui Hristos să se desfășoare în tine și prin tine în viețile altor oameni ca și ei să fie mântuiți.
Să mai privim odată textul din Evanghelia după Ioan capitolul 9 ca să înțelegem cuvintele Domnului Isus:
Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naștere. Ucenicii Lui L-au întrebat:”Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? „Isus a răspuns:”N-a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9: 1-3)
Omul bolnav din acest pasaj era orb din naștere, deci, el se născuse cu această boală. Ucenicii cunoșteau că păcatul este cauza bolii și mai cunoșteau că poți fi bolnav din cauza păcatului propriu sau boala poate fi o consecință a păcatelor părinților. Domnul Isus spune că în cazul acestui bărbat orb din naștere, nu se aplică nici un caz și nici altul, adică nu păcatul este cauza bolii. Nu vrea să spună Domnul Isus că nu are păcat acest orb din naștere sau părinții lui nu au avut păcat. Biblia ne învață că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Tot ce vrea să spună Domnul Isus este că nu păcatul este cauza pentru care acest om s-a născut orb ci este o altă cauză – să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Imediat în locul acela, ne spune Scriptura, că Domnul Isus…
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta și i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat și s-a întors văzând bine. (Ioan 9: 6-7)
Astfel, prin vindecarea acestui om s-a arătat puterea și slava lui Dumnezeu. Scriptura nu ne spune vârsta lui, dar ne dăm seama că era matur și că a suferit multă vreme de pe urma bolii sale.
Nu putem cunoaște planul lui Dumnezeu pentru vindecarea persoanei despre care mi-ați scris și nu putem cunoaște nici cauzele bolii ei, dar dacă este tot pentru arătarea lucrărilor lui Dumnezeu, poate că nu a venit încă vremea să se arate aceste lucrări.
2. Pentru că nu au fost mărturisite păcatele
În Epistola lui Iacov este scris:
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5: 14-16)
Dacă persoana bolnavă crede că păcatul ei personal este cauza bolii și Dumnezeu îi arată prin Duhul Sfânt la păcate specifice, să urmeze sfatul Scripturii și în primul rând să-și mărturisească păcatele. Aceasta înseamnă că trebuie să recunoască înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor față de care a păcătuit și să renunțe categoric la acel sau acele păcate ca să nu le mai repete nici odată în viața ei. Aceasta înseamnă mărturisire a păcatelor. Apoi, cu credință, să se roage și să ceară vindecarea de la Dumnezeu și să cheme pe prezbiterii bisericii ca să se roage pentru ea după ce o vor unge cu untdelemn.
3. Pentru că lipsește credința în rugăciune
Am văzut și în pasajul biblic citat că o condiție pentru vindecare și în general, ca să ne fie ascultate rugăciunile, este ca să ne rugăm cu credință, să avem credință. Tot în Epistola lui Iacov mai scrie:
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1: 5-8)
Chiar dacă spune aici că înțelepciunea trebuie cerută cu credință, ne este relatat un adevăr care se aplică la rugăciunile pentru orice alte nevoi, inclusiv și pentru vindecare. Trebuie să ceri cu credință și să nu te îndoiești de loc, pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării purtat de vânt încoace și încolo și Dumnezeu nu răspunde la astfel de rugăciuni pentru că ele sunt întemeiate mai mult pe îndoială decât pe credință.
4. Pentru manifestarea puterii lui Dumnezeu
Apostolul Pavel a scris despre sine că Dumnezeu i-a pus un țepuș în carne și nu specifică ce anume a fost aceasta, dar, având în vedere că spune despre țepușul acesta că a fost pus „în carne”, mulți cercetători ai Bibliei cred că se referă la o boală pe care a avut-o și care posibil să fi fost o boală a ochilor pentru că în Epistola către Galateni, când vorbește despre dragostea pe care au arătat-o creștinii din bisericile Galatiei față de el a scris:
Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. (Galateni 4: 15)
Iată ce a scris Apostolul Pavel în Epistola II către Corinteni despre țepușul pe care îl avea în carne și care posibil era o boală, dar chiar dacă și nu ar fi fost o boală, principiul spiritual din acest pasaj este aplicabil și cu privire la boli:
Și, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12: 7-9)
Deci, scopul acestui țepuș, cum vorbește Apostolul la figurat, era să-l protejeze de mândrie și îngâmfare și ca în slăbiciunea lui să se manifeste puterea lui Dumnezeu. Pavel zice că s-a rugat la Dumnezeu de trei ori să fie eliberat de acest țepuș, dar a primit un răspuns să nu mai privească la slăbiciunile lui, ci la harul lui Dumnezeu care este în el și prin care lucrează puterea lui Hristos.
Va primi o mare eliberare orice creștin care suferă de boală când va începe să privească la harul lui Dumnezeu care este în ea și va da voie acestei mari puteri a lui Dumnezeu se desfășoare.
Și eu, cel ce scriu acest articol, sufăr de mai multe boli. Cu vreo 10 ani în urmă fiind în misiune într-o țară îndepărtată am luat hepatita C și salmonelă în același timp și de atunci încoace, am o durere constantă în partea stângă a cărui pricină nici până în ziua de azi nu au putut să o identifice medicii. Apoi, am avut o operație complicată la spate și acum chiar mi s-au acutizat durerile așa încât trebuie să mă scol după 15-20 minute și să fac puțină mișcare și apoi iar mă așez ca să pot încheia acest articol. Dar, am ales să nu privesc la bolile de care îmi este afectat trupul, ci la harul lui Dumnezeu care este în mine și la puterea lui Hristos care vreau să se manifeste și să vestesc Evanghelia Lui ca să fie mântuiți cât mai mulți.
De altfel, și Timotei, ucenicul preaiubit al lui Pavel, tot a suferit și el de o boală cronică și aceasta aflăm din îndemnul pe care i l-a dat Apostolul când a scris:
Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri. (1 Timotei 5: 23)
Va zice cineva: Cum? Apostolul Pavel, care vindeca atât de mulți oameni în mod miraculos, n-a putut să vindece și pe Timotei, pe fiul lui preaiubit în credință? Nu, nu l-a putut vindeca… Pentru că așa cum se arăta puterea lui Dumnezeu prin vindecările făcute de Pavel, tot așa s-a arătat puterea lui Dumnezeu, sau poate și mai mult, prin slăbiciunile lui Timotei, care indiferent de bolile care îl făceau să sufere, a fost un foarte dedicat și neobosit slujitor în Evanghelie.
O mare eliberare va primi orice creștin care, fiind bolnav, va realiza acest mare adevăr și va lăsa pe Dumnezeu să-și manifeste puterea în slăbiciunile și boala lui sau a ei.
5. Pentru zidirea caracterului
Mai există un motiv pentru care întârzie vindecarea de la Dumnezeu, sau pentru care poate să nu vină niciodată și acesta este relatat tot în Epistola lui Iacov, care în acest articol am citat-o des:
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Boala este suferință și este un fel din acel spectru larg de felurite încercări. Dumnezeu ne învață în Scripturi să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, deci, și prin boală, pentru că aceste încercări lucrează răbdare, adică, ridică calitatea caracterelor noastre, pentru că ne fac desăvârșiți, întregi și ca să nu ducem lipsă de nimic.
Cercetează-te în lumina acestor adevăruri și vezi care din cauzele acestea ți se potrivesc situației tale. Vezi de ce întârzie vindecarea în viața ta? Ai tu o atitudine creștinească în boala de care suferi? Poate mai mult suferi din pricina atitudinilor greșite decât din pricina bolii fizice? Dacă este așa, schimbă-ți atitudinea și pocăiește-te ca să te poți bucura de harul lui Dumnezeu și să dai voie puterii mărețe a lui Hristos să se desfășoare în tine și prin tine în viețile altor oameni ca și ei să fie mântuiți.
