M-am săturat de lume-aceasta,
De tot ce-ndur și-am îndurat,
De ochii plânși, scăldați în lacrimi,
De-obrazu-mi frânt, nemângâiat.
De tot ce-ndur și-am îndurat,
De ochii plânși, scăldați în lacrimi,
De-obrazu-mi frânt, nemângâiat.
Dar de dragul lui Isus
Eu duc crucea până Sus,
Chiar de sunt ades răpus și fără de putere.
Căci vreau s-ajung în slava Sa,
Să cânt, să strig: „Aleluia!”
Ah, oare când eu voi pleca
Să uit de lacrimi și durere?
Eu duc crucea până Sus,
Chiar de sunt ades răpus și fără de putere.
Căci vreau s-ajung în slava Sa,
Să cânt, să strig: „Aleluia!”
Ah, oare când eu voi pleca
Să uit de lacrimi și durere?
E-atât de grea înaintarea..
Abia mai pot să fac un pas.
Din ce în ce mai neagră-i zarea
Și-n luptă singur am rămas.
Abia mai pot să fac un pas.
Din ce în ce mai neagră-i zarea
Și-n luptă singur am rămas.
Sfârșindu-se oare durerea
Sau doar așa va fi mereu
Căutând prin lume mângâierea
Alinul sufletului meu?
Sau doar așa va fi mereu
Căutând prin lume mângâierea
Alinul sufletului meu?
M-am săturat de lume-aceasta,
De tot ce-ndur și-am îndurat,
De ochii plânși, scăldați în lacrimi,
De-obrazu-mi frânt, nemângâiat.
De tot ce-ndur și-am îndurat,
De ochii plânși, scăldați în lacrimi,
De-obrazu-mi frânt, nemângâiat.
Dar de dragul lui Isus
Eu duc crucea până Sus,
Chiar de sunt ades răpus și fără de putere.
Căci vreau s-ajung în slava Sa,
Să cânt, să strig: „Aleluia!”
Ah, oare când eu voi pleca
Să uit de lacrimi și durere?
Eu duc crucea până Sus,
Chiar de sunt ades răpus și fără de putere.
Căci vreau s-ajung în slava Sa,
Să cânt, să strig: „Aleluia!”
Ah, oare când eu voi pleca
Să uit de lacrimi și durere?
E-atât de grea înaintarea..
Abia mai pot să fac un pas.
Din ce în ce mai neagră-i zarea
Și-n luptă singur am rămas.
Abia mai pot să fac un pas.
Din ce în ce mai neagră-i zarea
Și-n luptă singur am rămas.
Sfârșindu-se oare durerea
Sau doar așa va fi mereu
Căutând prin lume mângâierea
Alinul sufletului meu?
Sau doar așa va fi mereu
Căutând prin lume mângâierea
Alinul sufletului meu?
