Cu-a vremii tren călătorim
Spre gara cea Cerească
Si pe fereastră noi zărim
C-o toamn-o să se nască
Spre gara cea Cerească
Si pe fereastră noi zărim
C-o toamn-o să se nască
/: Călătorim cu dor nestins
Spre Țara minunată,
Nimic nu-oprește-al nostru vis,
Doar inima de piatră. :/
Spre Țara minunată,
Nimic nu-oprește-al nostru vis,
Doar inima de piatră. :/
Noianul veri-a ruginit
Și floarea lui frumoasă
Se stinge-ncet, e ostenit
Alt an vrea să vestească
Și floarea lui frumoasă
Se stinge-ncet, e ostenit
Alt an vrea să vestească
Cu ochi-n jur privesc uimit
Cum toate trec, ne lasă
Cum omul trece-așa grăbit
Și parcă lui nu-i pasă
Cum toate trec, ne lasă
Cum omul trece-așa grăbit
Și parcă lui nu-i pasă
Așa trecut-au ani la rând
Ca roata ce gonește.
Tu-n ce tren ești, ce ai în gând
În veci te-nsuflețeste.
Ca roata ce gonește.
Tu-n ce tren ești, ce ai în gând
În veci te-nsuflețeste.
Și când sosi-va trenul lin
La ultima lui gară,
Să fim găsiți cu suflet plin
De dor de Cer și Țară.
La ultima lui gară,
Să fim găsiți cu suflet plin
De dor de Cer și Țară.
Autor: Daniel Ursachi
Cu-a vremii tren călătorim
Spre gara cea Cerească
Si pe fereastră noi zărim
C-o toamn-o să se nască
Spre gara cea Cerească
Si pe fereastră noi zărim
C-o toamn-o să se nască
/: Călătorim cu dor nestins
Spre Țara minunată,
Nimic nu-oprește-al nostru vis,
Doar inima de piatră. :/
Spre Țara minunată,
Nimic nu-oprește-al nostru vis,
Doar inima de piatră. :/
Noianul veri-a ruginit
Și floarea lui frumoasă
Se stinge-ncet, e ostenit
Alt an vrea să vestească
Și floarea lui frumoasă
Se stinge-ncet, e ostenit
Alt an vrea să vestească
Cu ochi-n jur privesc uimit
Cum toate trec, ne lasă
Cum omul trece-așa grăbit
Și parcă lui nu-i pasă
Cum toate trec, ne lasă
Cum omul trece-așa grăbit
Și parcă lui nu-i pasă
Așa trecut-au ani la rând
Ca roata ce gonește.
Tu-n ce tren ești, ce ai în gând
În veci te-nsuflețeste.
Ca roata ce gonește.
Tu-n ce tren ești, ce ai în gând
În veci te-nsuflețeste.
Și când sosi-va trenul lin
La ultima lui gară,
Să fim găsiți cu suflet plin
De dor de Cer și Țară.
La ultima lui gară,
Să fim găsiți cu suflet plin
De dor de Cer și Țară.
Autor: Daniel Ursachi
