Pașii mei, pe drumul vieții, tot mai grei sunt
Și pe cale, spinii sunt așa destui;
Dar nicicând, eu nu mă tem, aici pe pământ
Căci eu sunt condus de mâna Lui!
Și pe cale, spinii sunt așa destui;
Dar nicicând, eu nu mă tem, aici pe pământ
Căci eu sunt condus de mâna Lui!
Prin furtuni, în noapte, eu sunt păzit
De-a Sa mână ce-n nădejdi m-a călăuzit;
Când străbat văzduhu-ntreg, înspre poarta cerului
Eu voi fi condus de mâna Lui!
De-a Sa mână ce-n nădejdi m-a călăuzit;
Când străbat văzduhu-ntreg, înspre poarta cerului
Eu voi fi condus de mâna Lui!
Drumul meu trece chiar și prin văi cu neguri
Dar eu urc, să trec prin poarta cerului;
Singur nu călătoresc, înspre-acele zări
Căci voi fi condus de mâna Lui!
Dar eu urc, să trec prin poarta cerului;
Singur nu călătoresc, înspre-acele zări
Căci voi fi condus de mâna Lui!
[S]
… Și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. (Psalm 139: 10)
… Și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. (Psalm 139: 10)
Pașii mei, pe drumul vieții, tot mai grei sunt
Și pe cale, spinii sunt așa destui;
Dar nicicând, eu nu mă tem, aici pe pământ
Căci eu sunt condus de mâna Lui!
Și pe cale, spinii sunt așa destui;
Dar nicicând, eu nu mă tem, aici pe pământ
Căci eu sunt condus de mâna Lui!
Prin furtuni, în noapte, eu sunt păzit
De-a Sa mână ce-n nădejdi m-a călăuzit;
Când străbat văzduhu-ntreg, înspre poarta cerului
Eu voi fi condus de mâna Lui!
De-a Sa mână ce-n nădejdi m-a călăuzit;
Când străbat văzduhu-ntreg, înspre poarta cerului
Eu voi fi condus de mâna Lui!
Drumul meu trece chiar și prin văi cu neguri
Dar eu urc, să trec prin poarta cerului;
Singur nu călătoresc, înspre-acele zări
Căci voi fi condus de mâna Lui!
Dar eu urc, să trec prin poarta cerului;
Singur nu călătoresc, înspre-acele zări
Căci voi fi condus de mâna Lui!
[S]
… Și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. (Psalm 139: 10)
… Și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. (Psalm 139: 10)
