Colo-n zări în luciul mării

Colo-n zări în luciul mării,
Văd dispare iar o zi.
Ca pe aripi, lin se lasă
Întunericul nopții.
Ziua dusă nu mai vine,
Umbre dese se cobor
/: Strălucesc stele senine,
Mai aproape de-al meu dor. :/

Dornic după pacea serii,
E drumețul osteni,
S-a apropiat de țintă
Și se simte fericit
Tot așa străbate gândul
Călătorului creștin,
/: Și șoptește rar cuvântul:
„Iată-mă Isus că vin.” :/

Marinarul, când zărește,
Țărmul mării așteptat
Inima i se-nveselește
Și se simte mângâiat.
Credinciosul când atinge,
Portul păcii mult dorit,
/: Cântă imn ce nu se stinge:
„Slavă Mielului iubit!” :/