Când vei vedea în ziua-aceea
Că El a fost Cel răstignit,
Ce-amar te vei căi, că Domnul
Te-a tot chemat, dar n-ai venit!
Că El a fost Cel răstignit,
Ce-amar te vei căi, că Domnul
Te-a tot chemat, dar n-ai venit!
/: O, Dumnezeu să aibă milă,
Nu-ți pierde sufletu-n pustiu,
Să plângi acum spre mântuire
Și nu atuncea prea taziu! :/
Nu-ți pierde sufletu-n pustiu,
Să plângi acum spre mântuire
Și nu atuncea prea taziu! :/
Când vei vedea în ce-ntuneric
Te duci pe veci nemântuit,
Ce-amar te vei căi, că-n viață
Ai auzit dar n-ai primit!
Te duci pe veci nemântuit,
Ce-amar te vei căi, că-n viață
Ai auzit dar n-ai primit!
Când vei vedea, orice nădejde
De mântuire ți-ai pierdut…
Ce-amar te vei căi zadarnic
De tot ce vezi, dar n-ai crezut!
De mântuire ți-ai pierdut…
Ce-amar te vei căi zadarnic
De tot ce vezi, dar n-ai crezut!
Când vei vedea în ziua-aceea
Că El a fost Cel răstignit,
Ce-amar te vei căi, că Domnul
Te-a tot chemat, dar n-ai venit!
Că El a fost Cel răstignit,
Ce-amar te vei căi, că Domnul
Te-a tot chemat, dar n-ai venit!
/: O, Dumnezeu să aibă milă,
Nu-ți pierde sufletu-n pustiu,
Să plângi acum spre mântuire
Și nu atuncea prea taziu! :/
Nu-ți pierde sufletu-n pustiu,
Să plângi acum spre mântuire
Și nu atuncea prea taziu! :/
Când vei vedea în ce-ntuneric
Te duci pe veci nemântuit,
Ce-amar te vei căi, că-n viață
Ai auzit dar n-ai primit!
Te duci pe veci nemântuit,
Ce-amar te vei căi, că-n viață
Ai auzit dar n-ai primit!
Când vei vedea, orice nădejde
De mântuire ți-ai pierdut…
Ce-amar te vei căi zadarnic
De tot ce vezi, dar n-ai crezut!
De mântuire ți-ai pierdut…
Ce-amar te vei căi zadarnic
De tot ce vezi, dar n-ai crezut!
