Când privesc Isuse

Când privesc Isuse și văd ce ai creat,
Mi se umple inima de uimire…
Fiindcă totul e atât de minunat,
Și reflectă a Ta Dumnezeire!

Necuprinsa mare, cerul înstelat,
Munți, câmpii și dealuri ce m-au fermecat..
Flori și păsărele, soare, nori și vânt,
Printr-o simfonie Te înalță-n cânt…
Cu natura-ntreagă vreau să cânt și eu;
Să Te 'nalț Isuse, Creatorul meu!

Când privesc Isuse, ce mult Tu ai lucrat,
Pe acest pământ să-aduci mântuirea,
Copleșit eu sunt de harul Tău bogat,
Și nevrednic să îmi oferi iubirea.

Ai lăsat în ceruri, tronul de-mpărat,
Ai venit în lume și Te-ai întrupat,
Să Îți dai viața, viață să ne dai,
Și pe cel ce crede să îl duci în rai!
Pentru toate-acestea mulțumesc și eu;
Te înalț Isuse, Salvatorul meu!

Când privesc Isuse, în Sfântul Tău Cuvânt,
Și-nțeleg ce glorie mă așteaptă…
Vreau doar voia Ta s-o fac pe-acest pământ,
Prin credință pășind pe calea draptă.

Sus în strălucire, în slăvit locaș,
Vreau să fiu, Isuse, cu cei sfinți părtaș…
Să îmi spui și mie, rob bun, credincios,
Intră în odihnă și fii bucuros!
Și cu cei ce-Ți cântă vreau să cânt și eu,
Glorie și slavă, Ție, Dumnezeu!