Când omul de-afară se trece mereu
Iar anii-s povară ce-apasă mai greu,
/: În omul lăuntric tot tânăr eu sunt
C-am fost plămădit din cer și pământ. :/
Iar anii-s povară ce-apasă mai greu,
/: În omul lăuntric tot tânăr eu sunt
C-am fost plămădit din cer și pământ. :/
Când omul cel vechi își cere tribut
Și-ar vrea mă țină captiv și căzut,
/: Eu n-ascult de glasuri ce strigă: „'Napoi!”
Căci știu că-s făcut din Har și norori. :/
Și-ar vrea mă țină captiv și căzut,
/: Eu n-ascult de glasuri ce strigă: „'Napoi!”
Căci știu că-s făcut din Har și norori. :/
Când duhu-mi suspină, iar ochii mei plâng
Și-atâtor speranțe cenușa le-o strâng,
/: Eu vamă trecutului nu vreau să-i cer
Căci știu că-s chemat să lupt și să sper… :/
Și-atâtor speranțe cenușa le-o strâng,
/: Eu vamă trecutului nu vreau să-i cer
Căci știu că-s chemat să lupt și să sper… :/
Când toamna se lasă încet pe poteci
Și bruma și-o cerne, și ploile reci,
/: Eu n-aștept cu groază eternul coșmar
Căci moartea mi-e viață, iar groapa hotar. :/
Și bruma și-o cerne, și ploile reci,
/: Eu n-aștept cu groază eternul coșmar
Căci moartea mi-e viață, iar groapa hotar. :/
Când anii se duc trecători și tăcuți
Iar tu nu ai vreme măcar să-i saluți,
/: Te-oprește o clipă, trudit călător,
Și adu-ți aminte de-al tău Creator. :/
Iar tu nu ai vreme măcar să-i saluți,
/: Te-oprește o clipă, trudit călător,
Și adu-ți aminte de-al tău Creator. :/
Când omul de-afară se trece mereu
Iar anii-s povară ce-apasă mai greu,
/: În omul lăuntric tot tânăr eu sunt
C-am fost plămădit din cer și pământ. :/
Iar anii-s povară ce-apasă mai greu,
/: În omul lăuntric tot tânăr eu sunt
C-am fost plămădit din cer și pământ. :/
Când omul cel vechi își cere tribut
Și-ar vrea mă țină captiv și căzut,
/: Eu n-ascult de glasuri ce strigă: „'Napoi!”
Căci știu că-s făcut din Har și norori. :/
Și-ar vrea mă țină captiv și căzut,
/: Eu n-ascult de glasuri ce strigă: „'Napoi!”
Căci știu că-s făcut din Har și norori. :/
Când duhu-mi suspină, iar ochii mei plâng
Și-atâtor speranțe cenușa le-o strâng,
/: Eu vamă trecutului nu vreau să-i cer
Căci știu că-s chemat să lupt și să sper… :/
Și-atâtor speranțe cenușa le-o strâng,
/: Eu vamă trecutului nu vreau să-i cer
Căci știu că-s chemat să lupt și să sper… :/
Când toamna se lasă încet pe poteci
Și bruma și-o cerne, și ploile reci,
/: Eu n-aștept cu groază eternul coșmar
Căci moartea mi-e viață, iar groapa hotar. :/
Și bruma și-o cerne, și ploile reci,
/: Eu n-aștept cu groază eternul coșmar
Căci moartea mi-e viață, iar groapa hotar. :/
Când anii se duc trecători și tăcuți
Iar tu nu ai vreme măcar să-i saluți,
/: Te-oprește o clipă, trudit călător,
Și adu-ți aminte de-al tău Creator. :/
Iar tu nu ai vreme măcar să-i saluți,
/: Te-oprește o clipă, trudit călător,
Și adu-ți aminte de-al tău Creator. :/
