Când mă simt străin și obosit,
Înspre cer privirea mi-o ridic,
Către Tine Domnul meu Isus,
Izbăvire numai Tu-mi aduci.
Înspre cer privirea mi-o ridic,
Către Tine Domnul meu Isus,
Izbăvire numai Tu-mi aduci.
/: Doamne-o zi trăită lângă Tine,
Binecuvântare-i pentru mine,
Și-un balsam când pacea-n suflet a pătruns. :/
Binecuvântare-i pentru mine,
Și-un balsam când pacea-n suflet a pătruns. :/
Când furtuna parcă a spulberat,
Singura speranță ce-o aveam.
Tu faci să răsară iar în zori,
Soarele mai falnic după nori.
Singura speranță ce-o aveam.
Tu faci să răsară iar în zori,
Soarele mai falnic după nori.
Vreau să cânt, să cânt cu toți acum,
Marea bunătate-a Domnului
Ce-o revarsă peste toți la fel,
Nu iubește nimenea ca El!
Marea bunătate-a Domnului
Ce-o revarsă peste toți la fel,
Nu iubește nimenea ca El!
Când mă simt străin și obosit,
Înspre cer privirea mi-o ridic,
Către Tine Domnul meu Isus,
Izbăvire numai Tu-mi aduci.
Înspre cer privirea mi-o ridic,
Către Tine Domnul meu Isus,
Izbăvire numai Tu-mi aduci.
/: Doamne-o zi trăită lângă Tine,
Binecuvântare-i pentru mine,
Și-un balsam când pacea-n suflet a pătruns. :/
Binecuvântare-i pentru mine,
Și-un balsam când pacea-n suflet a pătruns. :/
Când furtuna parcă a spulberat,
Singura speranță ce-o aveam.
Tu faci să răsară iar în zori,
Soarele mai falnic după nori.
Singura speranță ce-o aveam.
Tu faci să răsară iar în zori,
Soarele mai falnic după nori.
Vreau să cânt, să cânt cu toți acum,
Marea bunătate-a Domnului
Ce-o revarsă peste toți la fel,
Nu iubește nimenea ca El!
Marea bunătate-a Domnului
Ce-o revarsă peste toți la fel,
Nu iubește nimenea ca El!
