Când fulgii de zăpadă, cad în inima mea,
Când se-aud colinzi pe stradă în noaptea cea grea.
Mi-amintesc cât de mult, un copil venit din cer,
Căuta un locaș să Se nască în el,
Însă nu s-a găsit nici o casă, nici un loc pentru El.
Ce trist adevăr răsună-n inima mea:
Că, deși a venit nu să ceară, ci să dea,
N-am găsit nici măcar un loc pentru El!
Doar un staul sărac în noaptea cu ger,
Doar o iesle departe de suflet, departe de cer.
Când se-aud colinzi pe stradă în noaptea cea grea.
Mi-amintesc cât de mult, un copil venit din cer,
Căuta un locaș să Se nască în el,
Însă nu s-a găsit nici o casă, nici un loc pentru El.
Ce trist adevăr răsună-n inima mea:
Că, deși a venit nu să ceară, ci să dea,
N-am găsit nici măcar un loc pentru El!
Doar un staul sărac în noaptea cu ger,
Doar o iesle departe de suflet, departe de cer.
De aceea 'nalț dorința mea, s-ajungă la cer
Și prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer!
Aș schimba, de-aș putea, istoria Ta
Și-n loc de staul, Ți-aș da inima!
Și prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer!
Aș schimba, de-aș putea, istoria Ta
Și-n loc de staul, Ți-aș da inima!
N-au fost zâmbete,
Căldură și nici pânză de-nfășat,
Nu Te-au alintat prietenii și nici locul curat.
Doar străini, călători, cercetând profeții
Și păstorii săraci au știut că vei veni,
Și cu tot ce-au avut,
Ei la Tine-au venit, în fața Ta.
Doar un staul, doar o iesle pentru Tine am avut,
Însă Tu ai primit-o și-n ea Te-ai născut.
Ce iubire să primești, să transformi, să iubești
Și-n ea Tu să pui multe daruri cerești!
Niciodată eu nu voi uita ieslea Ta!
Căldură și nici pânză de-nfășat,
Nu Te-au alintat prietenii și nici locul curat.
Doar străini, călători, cercetând profeții
Și păstorii săraci au știut că vei veni,
Și cu tot ce-au avut,
Ei la Tine-au venit, în fața Ta.
Doar un staul, doar o iesle pentru Tine am avut,
Însă Tu ai primit-o și-n ea Te-ai născut.
Ce iubire să primești, să transformi, să iubești
Și-n ea Tu să pui multe daruri cerești!
Niciodată eu nu voi uita ieslea Ta!
De aceea 'nalț dorința mea, s-ajungă la cer
Și prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer!
Aș schimba, de-aș putea, istoria Ta
Și-n loc de staul, Ți-aș da, Ți-aș da…
Iubire fără margini ești, Copil minunat!
Căci durerea-n speranță doar Tu ai schimbat!
Cât voi fi pe pământ și cât voi exista,
Mereu aș vrea să Îți cânt iubirea Ta!
Și prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer!
Aș schimba, de-aș putea, istoria Ta
Și-n loc de staul, Ți-aș da, Ți-aș da…
Iubire fără margini ești, Copil minunat!
Căci durerea-n speranță doar Tu ai schimbat!
Cât voi fi pe pământ și cât voi exista,
Mereu aș vrea să Îți cânt iubirea Ta!
Când fulgii de zăpadă, cad în inima mea,
Când se-aud colinzi pe stradă în noaptea cea grea.
Mi-amintesc cât de mult, un copil venit din cer,
Căuta un locaș să Se nască în el,
Însă nu s-a găsit nici o casă, nici un loc pentru El.
Ce trist adevăr răsună-n inima mea:
Că, deși a venit nu să ceară, ci să dea,
N-am găsit nici măcar un loc pentru El!
Doar un staul sărac în noaptea cu ger,
Doar o iesle departe de suflet, departe de cer.
Când se-aud colinzi pe stradă în noaptea cea grea.
Mi-amintesc cât de mult, un copil venit din cer,
Căuta un locaș să Se nască în el,
Însă nu s-a găsit nici o casă, nici un loc pentru El.
Ce trist adevăr răsună-n inima mea:
Că, deși a venit nu să ceară, ci să dea,
N-am găsit nici măcar un loc pentru El!
Doar un staul sărac în noaptea cu ger,
Doar o iesle departe de suflet, departe de cer.
De aceea 'nalț dorința mea, s-ajungă la cer
Și prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer!
Aș schimba, de-aș putea, istoria Ta
Și-n loc de staul, Ți-aș da inima!
Și prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer!
Aș schimba, de-aș putea, istoria Ta
Și-n loc de staul, Ți-aș da inima!
N-au fost zâmbete,
Căldură și nici pânză de-nfășat,
Nu Te-au alintat prietenii și nici locul curat.
Doar străini, călători, cercetând profeții
Și păstorii săraci au știut că vei veni,
Și cu tot ce-au avut,
Ei la Tine-au venit, în fața Ta.
Doar un staul, doar o iesle pentru Tine am avut,
Însă Tu ai primit-o și-n ea Te-ai născut.
Ce iubire să primești, să transformi, să iubești
Și-n ea Tu să pui multe daruri cerești!
Niciodată eu nu voi uita ieslea Ta!
Căldură și nici pânză de-nfășat,
Nu Te-au alintat prietenii și nici locul curat.
Doar străini, călători, cercetând profeții
Și păstorii săraci au știut că vei veni,
Și cu tot ce-au avut,
Ei la Tine-au venit, în fața Ta.
Doar un staul, doar o iesle pentru Tine am avut,
Însă Tu ai primit-o și-n ea Te-ai născut.
Ce iubire să primești, să transformi, să iubești
Și-n ea Tu să pui multe daruri cerești!
Niciodată eu nu voi uita ieslea Ta!
De aceea 'nalț dorința mea, s-ajungă la cer
Și prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer!
Aș schimba, de-aș putea, istoria Ta
Și-n loc de staul, Ți-aș da, Ți-aș da…
Iubire fără margini ești, Copil minunat!
Căci durerea-n speranță doar Tu ai schimbat!
Cât voi fi pe pământ și cât voi exista,
Mereu aș vrea să Îți cânt iubirea Ta!
Și prin ea, Prunc ceresc, vreau iertare să-mi cer!
Aș schimba, de-aș putea, istoria Ta
Și-n loc de staul, Ți-aș da, Ți-aș da…
Iubire fără margini ești, Copil minunat!
Căci durerea-n speranță doar Tu ai schimbat!
Cât voi fi pe pământ și cât voi exista,
Mereu aș vrea să Îți cânt iubirea Ta!
