A
Ca un tren ne pare viaţa,
Ne trezim în el mer
D
Fără să ne dăm noi seama
E a
Unde ne-am urcat şi când.
Ne trezim în el mer
G
gândD
Fără să ne dăm noi seama
E a
Unde ne-am urcat şi când.
Mulți copii voioși se urcă. .
Câți în drum n-am întâlnit?!
Iar câte-un bătrân coboară
Singur, trist și istovit.
Câți în drum n-am întâlnit?!
Iar câte-un bătrân coboară
Singur, trist și istovit.
Mai lasă, D
Cerescul h
Mai las'o cerce
Să știm cine sunt
Iar dacă dr
Si fără ro
D
Tu îndreaptă-ne cărarea
E a
Și pașii cu folos!
F
oamne, -n al vieții trenCerescul h
C
ar,Mai las'o cerce
G
tareSă știm cine sunt
C
em!Iar dacă dr
F
umul vieții e-n josSi fără ro
C
st,D
Tu îndreaptă-ne cărarea
E a
Și pașii cu folos!
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până când să ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii. .
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Unde stăm câte-un minut,
Până când să ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii. .
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n gara VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n gara VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
Ca un tren ne pare viața,
Ne trezim în el mergând
Fără să ne dăm noi seama
Unde ne-am urcat și când.
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Ne trezim în el mergând
Fără să ne dăm noi seama
Unde ne-am urcat și când.
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
A
Ca un tren ne pare viaţa,
Ne trezim în el mer
D
Fără să ne dăm noi seama
E a
Unde ne-am urcat şi când.
Ne trezim în el mer
G
gândD
Fără să ne dăm noi seama
E a
Unde ne-am urcat şi când.
Mulți copii voioși se urcă. .
Câți în drum n-am întâlnit?!
Iar câte-un bătrân coboară
Singur, trist și istovit.
Câți în drum n-am întâlnit?!
Iar câte-un bătrân coboară
Singur, trist și istovit.
Mai lasă, D
Cerescul h
Mai las'o cerce
Să știm cine sunt
Iar dacă dr
Si fără ro
D
Tu îndreaptă-ne cărarea
E a
Și pașii cu folos!
F
oamne, -n al vieții trenCerescul h
C
ar,Mai las'o cerce
G
tareSă știm cine sunt
C
em!Iar dacă dr
F
umul vieții e-n josSi fără ro
C
st,D
Tu îndreaptă-ne cărarea
E a
Și pașii cu folos!
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până când să ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii. .
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Unde stăm câte-un minut,
Până când să ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii. .
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n gara VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună-n gara VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
Ca un tren ne pare viața,
Ne trezim în el mergând
Fără să ne dăm noi seama
Unde ne-am urcat și când.
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Ne trezim în el mergând
Fără să ne dăm noi seama
Unde ne-am urcat și când.
Vine-odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
