Neputincioși privim cum se scurg pe rând,
Devin simple amintiri ani, zile și nopți în șir.
Prea ocupați să adunăm, ce-i mai de preț ades uităm,
Căci doar comorile ce-s strânse-n Cer nu pier.
Devin simple amintiri ani, zile și nopți în șir.
Prea ocupați să adunăm, ce-i mai de preț ades uităm,
Căci doar comorile ce-s strânse-n Cer nu pier.
Îți mulțumesc, Isuse, pentru că exist,
Îți mulțumesc, o, Doamne, pentru ce sunt.
Și, cât mai am suflare, să lași iubirea Ta
Să ardă ca un soare pe cărărea mea.
Îți mulțumesc, o, Doamne, pentru ce sunt.
Și, cât mai am suflare, să lași iubirea Ta
Să ardă ca un soare pe cărărea mea.
În urmă-s ani, cu lacrimi și încercări.
Cu zâmbet și mângâieri, cu iarnă și primăveri.
De câte ori ne-am prăbușit, doar brațul Tău ne-a sprijinit,
De-a Tale aripi sfinte fost-am ocrotit.
Cu zâmbet și mângâieri, cu iarnă și primăveri.
De câte ori ne-am prăbușit, doar brațul Tău ne-a sprijinit,
De-a Tale aripi sfinte fost-am ocrotit.
Privind peste ani, văd Chipul Tău tot mai clar,
Dincolo, pe-un alt hotar, trecând marea de cristal.
Eu știu, o, Doamne, că-ntr-o zi ochii uimiți Te vor privi,
Când orice lacrimă din ei se va topi.
Dincolo, pe-un alt hotar, trecând marea de cristal.
Eu știu, o, Doamne, că-ntr-o zi ochii uimiți Te vor privi,
Când orice lacrimă din ei se va topi.
Neputincioși privim cum se scurg pe rând,
Devin simple amintiri ani, zile și nopți în șir.
Prea ocupați să adunăm, ce-i mai de preț ades uităm,
Căci doar comorile ce-s strânse-n Cer nu pier.
Devin simple amintiri ani, zile și nopți în șir.
Prea ocupați să adunăm, ce-i mai de preț ades uităm,
Căci doar comorile ce-s strânse-n Cer nu pier.
Îți mulțumesc, Isuse, pentru că exist,
Îți mulțumesc, o, Doamne, pentru ce sunt.
Și, cât mai am suflare, să lași iubirea Ta
Să ardă ca un soare pe cărărea mea.
Îți mulțumesc, o, Doamne, pentru ce sunt.
Și, cât mai am suflare, să lași iubirea Ta
Să ardă ca un soare pe cărărea mea.
În urmă-s ani, cu lacrimi și încercări.
Cu zâmbet și mângâieri, cu iarnă și primăveri.
De câte ori ne-am prăbușit, doar brațul Tău ne-a sprijinit,
De-a Tale aripi sfinte fost-am ocrotit.
Cu zâmbet și mângâieri, cu iarnă și primăveri.
De câte ori ne-am prăbușit, doar brațul Tău ne-a sprijinit,
De-a Tale aripi sfinte fost-am ocrotit.
Privind peste ani, văd Chipul Tău tot mai clar,
Dincolo, pe-un alt hotar, trecând marea de cristal.
Eu știu, o, Doamne, că-ntr-o zi ochii uimiți Te vor privi,
Când orice lacrimă din ei se va topi.
Dincolo, pe-un alt hotar, trecând marea de cristal.
Eu știu, o, Doamne, că-ntr-o zi ochii uimiți Te vor privi,
Când orice lacrimă din ei se va topi.
