Am cunoscut cărarea pocăinței

Am cunoscut cărarea pocăinței,
Pe ea urcau părinții mei în sus,
/: Când mă-ndemnau să-mbrac haina sfințeniei
Și să-L aleg în viață pe Isus. :/

Aveam pe-atunci altar al rugăciunii,
La noi în casă cobora Isus,
/: La rugăciuni se vindecau bolnavii…
Așa erau acele vremi de-atunci! :/

Ne îndemnau mai mult la sfințenie,
Nopți albe le trăiam în rugăciuni,
/: Căci Duhul Sfânt din cer ne spunea taine
Și ne-ndemna să fim tot mai uniți. :/

Mărturiseam a noastre neputințe
Și-n tain-adesea și primeam răspuns.
/: Simțeam cum mâna-I sfântă ne atinge…
Așa erau acele vremi de-atunci! :/

Ne-nvioram când peste adunare
Se cobora susurul Celui Sfânt,
/: Când toți strigau atuncea osanale
Și-n limbi cerești cântăm prin Duhul Sfânt. :/

Era ca-n ziua aceea de Rusalii,
Cu mic, cu mare, toți priveam în sus,
/: Cum coborau a Duhul Sfânt daruri…
Așa erau acele vremi de-atunci! :/

Mai lasă, Doamne, stropii bucuriei,
Să mai trăim acele vremi de-atunci,
/: Să mai gustăm dulceața pocăinței,
Pe culmi cerești, o, Doamne, să ne urci. :/

Dorim să Te simțim în adunare,
La-noastre-umile rugi ne dă răspuns,
/: Ne-mbracă-n haina cea de sărbătoare,
Să reîntâlnim acele vremi de-atunci! :/