Afară e noapte și e pustiu;
Cerul de toamnă târzie
Și ceața în jur s‑a lăsat.
O liniște sumbră ca de mormânt
Pare s‑ascundă în spatele ei
Un trist adevăr.
Cerul de toamnă târzie
Și ceața în jur s‑a lăsat.
O liniște sumbră ca de mormânt
Pare s‑ascundă în spatele ei
Un trist adevăr.
Vestea primită m‑a îngrozit,
Sufletul meu de o spaimă cumplită
Deodată s‑a umplut.
Trupul începe să tremure tot,
Caut cu privirea o mână întinsă
Un ajutor.
Sufletul meu de o spaimă cumplită
Deodată s‑a umplut.
Trupul începe să tremure tot,
Caut cu privirea o mână întinsă
Un ajutor.
Umbrele morții în zare apar
Și văd cum se‑ndreaptă spre casa mea.
Le văd tot mai clar;
Aș vrea să le‑opresc, din drum să le‑ntorc;
Dar văd neputința‑mi, si‑ncep să strig
O, Doamne, nu pot!
Și văd cum se‑ndreaptă spre casa mea.
Le văd tot mai clar;
Aș vrea să le‑opresc, din drum să le‑ntorc;
Dar văd neputința‑mi, si‑ncep să strig
O, Doamne, nu pot!
Dar stau în genunchi în fața Ta,
Tu, Cel ce‑mi ești Tată
Și mi‑ai dat credința, ascultă‑mă!
Mai lasă viață soțului meu,
Știind că la Tine acest lucru
Nu, nu este prea greu.
Tu, Cel ce‑mi ești Tată
Și mi‑ai dat credința, ascultă‑mă!
Mai lasă viață soțului meu,
Știind că la Tine acest lucru
Nu, nu este prea greu.
Îndură‑Te, Doamne, și fă o minune
Să pot s‑o proclam oriunde în lume.
Să știe tot omul că‑n mâinile Tale
E viața și moartea:
„Ascultă‑mă Doamne!”
Să pot s‑o proclam oriunde în lume.
Să știe tot omul că‑n mâinile Tale
E viața și moartea:
„Ascultă‑mă Doamne!”
Nimeni sub soare nu poate ca Tine
Să vindece răni, dureri să aline;
Tu ești Dumnezeu.
De‑aceea mă plec cu toata ființa
Și încă o dată, te rog,
„Ascultă‑mă Tată!”
Să vindece răni, dureri să aline;
Tu ești Dumnezeu.
De‑aceea mă plec cu toata ființa
Și încă o dată, te rog,
„Ascultă‑mă Tată!”
Afară e noapte și e pustiu;
Cerul de toamnă târzie
Și ceața în jur s‑a lăsat.
O liniște sumbră ca de mormânt
Pare s‑ascundă în spatele ei
Un trist adevăr.
Cerul de toamnă târzie
Și ceața în jur s‑a lăsat.
O liniște sumbră ca de mormânt
Pare s‑ascundă în spatele ei
Un trist adevăr.
Vestea primită m‑a îngrozit,
Sufletul meu de o spaimă cumplită
Deodată s‑a umplut.
Trupul începe să tremure tot,
Caut cu privirea o mână întinsă
Un ajutor.
Sufletul meu de o spaimă cumplită
Deodată s‑a umplut.
Trupul începe să tremure tot,
Caut cu privirea o mână întinsă
Un ajutor.
Umbrele morții în zare apar
Și văd cum se‑ndreaptă spre casa mea.
Le văd tot mai clar;
Aș vrea să le‑opresc, din drum să le‑ntorc;
Dar văd neputința‑mi, si‑ncep să strig
O, Doamne, nu pot!
Și văd cum se‑ndreaptă spre casa mea.
Le văd tot mai clar;
Aș vrea să le‑opresc, din drum să le‑ntorc;
Dar văd neputința‑mi, si‑ncep să strig
O, Doamne, nu pot!
Dar stau în genunchi în fața Ta,
Tu, Cel ce‑mi ești Tată
Și mi‑ai dat credința, ascultă‑mă!
Mai lasă viață soțului meu,
Știind că la Tine acest lucru
Nu, nu este prea greu.
Tu, Cel ce‑mi ești Tată
Și mi‑ai dat credința, ascultă‑mă!
Mai lasă viață soțului meu,
Știind că la Tine acest lucru
Nu, nu este prea greu.
Îndură‑Te, Doamne, și fă o minune
Să pot s‑o proclam oriunde în lume.
Să știe tot omul că‑n mâinile Tale
E viața și moartea:
„Ascultă‑mă Doamne!”
Să pot s‑o proclam oriunde în lume.
Să știe tot omul că‑n mâinile Tale
E viața și moartea:
„Ascultă‑mă Doamne!”
Nimeni sub soare nu poate ca Tine
Să vindece răni, dureri să aline;
Tu ești Dumnezeu.
De‑aceea mă plec cu toata ființa
Și încă o dată, te rog,
„Ascultă‑mă Tată!”
Să vindece răni, dureri să aline;
Tu ești Dumnezeu.
De‑aceea mă plec cu toata ființa
Și încă o dată, te rog,
„Ascultă‑mă Tată!”
