Adeseori pe a vieții cărare
Rămas am, Doamne, singur, părăsit,
S au depărtat de mine acei prieteni
Ce eu credeam, Isus, căci m au iubit.
Când viața mea era tot mai senină,
Pe lângă mine mulți s au adunat,
Dar când veni va, Doamne, încercarea
S-au dus, Isuse, singur m au lăsat.
Rămas am, Doamne, singur, părăsit,
S au depărtat de mine acei prieteni
Ce eu credeam, Isus, căci m au iubit.
Când viața mea era tot mai senină,
Pe lângă mine mulți s au adunat,
Dar când veni va, Doamne, încercarea
S-au dus, Isuse, singur m au lăsat.
Dar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
O mână mi ai întins, Părinte,
Doar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
Prieten mi ai rămas
Isus pe drum nainte.
O mână mi ai întins, Părinte,
Doar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
Prieten mi ai rămas
Isus pe drum nainte.
Adeseori plângeam în disperare
Și nimeni Doamne nu m a mângâiat,
Doar Tu mi ai dat o caldă sărutare
Și alinare n suflet mi ai lăsat.
Doar Tu Isuse ai rămas același
Prieten bun la bine și la greu,
În lumea asta nimeni nu i ca Tine
Să poată mângâia sufletul meu.
Și nimeni Doamne nu m a mângâiat,
Doar Tu mi ai dat o caldă sărutare
Și alinare n suflet mi ai lăsat.
Doar Tu Isuse ai rămas același
Prieten bun la bine și la greu,
În lumea asta nimeni nu i ca Tine
Să poată mângâia sufletul meu.
Când nopțile mi erau tot mai amare
Și ochii mei Isuse lăcrimau,
Tu te ai oprit la patul meu o, Doamne,
Căci rănile din suflet mă dureau.
O, cum să nu îți cânt iubirea Ți mare
O, cum Iubitul meu să nu Te laud?
Căci Tu mi ai fost tovarăș pe cărare
Te aștept în fiecare zi Te caut.
Și ochii mei Isuse lăcrimau,
Tu te ai oprit la patul meu o, Doamne,
Căci rănile din suflet mă dureau.
O, cum să nu îți cânt iubirea Ți mare
O, cum Iubitul meu să nu Te laud?
Căci Tu mi ai fost tovarăș pe cărare
Te aștept în fiecare zi Te caut.
Adeseori pe a vieții cărare
Rămas am, Doamne, singur, părăsit,
S au depărtat de mine acei prieteni
Ce eu credeam, Isus, căci m au iubit.
Când viața mea era tot mai senină,
Pe lângă mine mulți s au adunat,
Dar când veni va, Doamne, încercarea
S-au dus, Isuse, singur m au lăsat.
Rămas am, Doamne, singur, părăsit,
S au depărtat de mine acei prieteni
Ce eu credeam, Isus, căci m au iubit.
Când viața mea era tot mai senină,
Pe lângă mine mulți s au adunat,
Dar când veni va, Doamne, încercarea
S-au dus, Isuse, singur m au lăsat.
Dar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
O mână mi ai întins, Părinte,
Doar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
Prieten mi ai rămas
Isus pe drum nainte.
O mână mi ai întins, Părinte,
Doar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
Prieten mi ai rămas
Isus pe drum nainte.
Adeseori plângeam în disperare
Și nimeni Doamne nu m a mângâiat,
Doar Tu mi ai dat o caldă sărutare
Și alinare n suflet mi ai lăsat.
Doar Tu Isuse ai rămas același
Prieten bun la bine și la greu,
În lumea asta nimeni nu i ca Tine
Să poată mângâia sufletul meu.
Și nimeni Doamne nu m a mângâiat,
Doar Tu mi ai dat o caldă sărutare
Și alinare n suflet mi ai lăsat.
Doar Tu Isuse ai rămas același
Prieten bun la bine și la greu,
În lumea asta nimeni nu i ca Tine
Să poată mângâia sufletul meu.
Când nopțile mi erau tot mai amare
Și ochii mei Isuse lăcrimau,
Tu te ai oprit la patul meu o, Doamne,
Căci rănile din suflet mă dureau.
O, cum să nu îți cânt iubirea Ți mare
O, cum Iubitul meu să nu Te laud?
Căci Tu mi ai fost tovarăș pe cărare
Te aștept în fiecare zi Te caut.
Și ochii mei Isuse lăcrimau,
Tu te ai oprit la patul meu o, Doamne,
Căci rănile din suflet mă dureau.
O, cum să nu îți cânt iubirea Ți mare
O, cum Iubitul meu să nu Te laud?
Căci Tu mi ai fost tovarăș pe cărare
Te aștept în fiecare zi Te caut.
