Adeseori mi‑e greu pe cale
În lumea plină de păcat…
Doar harul îndurării Tale
Mă ocrotește ne‑ncetat.
În lumea plină de păcat…
Doar harul îndurării Tale
Mă ocrotește ne‑ncetat.
Tu ești, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi ești adăpost,
Când furtuna cea mai grea a lovit ființa mea!
Tu ești, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi ești adăpost, Tu îmi ești adăpost!
Tu îmi ești adăpost,
Când furtuna cea mai grea a lovit ființa mea!
Tu ești, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi ești adăpost, Tu îmi ești adăpost!
Adeseori mi‑e viața plină
De întristări și de necaz…
Adesea inima‑mi suspină
Și îmi curg lacrimi pe obraz.
De întristări și de necaz…
Adesea inima‑mi suspină
Și îmi curg lacrimi pe obraz.
Doar Tu prin puterea Ta, scut și pavăză mi-ai fost
Căci îndată Mâna Ta, Ți‑ai întins asupra mea!
Doar Tu, prin puterea T,
Scut și pavăză mi‑ai fost și salvat am fost!
Căci îndată Mâna Ta, Ți‑ai întins asupra mea!
Doar Tu, prin puterea T,
Scut și pavăză mi‑ai fost și salvat am fost!
Adeseori mi‑e greu pe cale
În lumea plină de păcat…
Doar harul îndurării Tale
Mă ocrotește ne‑ncetat.
În lumea plină de păcat…
Doar harul îndurării Tale
Mă ocrotește ne‑ncetat.
Tu ești, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi ești adăpost,
Când furtuna cea mai grea a lovit ființa mea!
Tu ești, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi ești adăpost, Tu îmi ești adăpost!
Tu îmi ești adăpost,
Când furtuna cea mai grea a lovit ființa mea!
Tu ești, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi ești adăpost, Tu îmi ești adăpost!
Adeseori mi‑e viața plină
De întristări și de necaz…
Adesea inima‑mi suspină
Și îmi curg lacrimi pe obraz.
De întristări și de necaz…
Adesea inima‑mi suspină
Și îmi curg lacrimi pe obraz.
Doar Tu prin puterea Ta, scut și pavăză mi-ai fost
Căci îndată Mâna Ta, Ți‑ai întins asupra mea!
Doar Tu, prin puterea T,
Scut și pavăză mi‑ai fost și salvat am fost!
Căci îndată Mâna Ta, Ți‑ai întins asupra mea!
Doar Tu, prin puterea T,
Scut și pavăză mi‑ai fost și salvat am fost!
