Sunt un pribeag

Sunt un pribeag fără de țară
Rătăcitor prin lung pustiu
Dar am în ceruri o comoară
Și țara mea e-n veșnicii.
Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul
Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârși al meu suspin.
Voi lepăda a mea povoară
Eliberat de crucea grea
Nădejdea mea nu o să moară
Și voi intra-n odihna Sa…
Tu vezi ce grea e 'naintarea
Mă lupt să biruiesc mereu!
Un dor nespus mă cheama acasă:
E dorul după Dumnezeu!
Și voi parcurge calea toată,
Și voi ajunge-al meu sfârșit…
Primit voi fi cu bucurie
Acasă, când voi fi sosit!
Compusă în 1784. S1RS2RS3RS4R

Versiunea Originală

Wayfaring stranger

I'm just a poor wayfaring stranger
I'm traveling through this world of woe
Yet there's no sickness, toil nor danger
In that bright land to which I go
I'm going there to see my father
I'm going there no more to roam
I'm just a-going over Jordan
I'm just a-going over home

I know dark clouds will gather 'round me
I know my way is rough and steep
Yet golden fields lie just before me
Where the redeemed shall ever sleep
I'm going there to see my mother
She said she'd meet me when I come
I'm only going over Jordan
I'm only going over home

I want to wear a crown of glory
When I get home to that good land
I want to shout salvation's story
In concert with the blood-washed band

I'm going there to meet my Saviour
To sing his praise forever more
I'm just a-going over Jordan
I'm just a-going over home

Povestea din Spate (EN)

The Wayfaring Stranger, dated 1784, was a “spiritual” sung mainly by the pioneers that inhabited the southern Appalachian Mountains and typically used at revival meetings. The pioneers led grueling lives full of hardships and trials and anticipated eternity with an expectancy that is expressed beautifully in the words of the song that talks of both the struggles and blessed paradise on the other side of Jordan.