De
Ce
A
Ce
A
Stăpâne-atât de scump și bun,
Cât cu-al meu glas printre suspine
În veci eu n-am să pot să spun!
Cât cu-al meu glas printre suspine
În veci eu n-am să pot să spun!
Isuse, -n Tine am aflat,
Cât n-o sa poată niciodată
Să spună-un păcătos iertat!
Cât n-o sa poată niciodată
Să spună-un păcătos iertat!
Eu aflu-n Tine zi de zi;
Mai mult decât credeam, Isuse,
Sau îmi puteam închipui!
Mai mult decât credeam, Isuse,
Sau îmi puteam închipui!
Când Tu mă faci acum să am
Atâta har cât altădată
Nici să-mi închipui nu-ndrăzneam!
Atâta har cât altădată
Nici să-mi închipui nu-ndrăzneam!
Și darul cântecului smuls
Din taina unei inimi care
Ți-ar da, dar n-are ce mai mult!
Din taina unei inimi care
Ți-ar da, dar n-are ce mai mult!
De
Ce
A
Ce
A
Stăpâne-atât de scump și bun,
Cât cu-al meu glas printre suspine
În veci eu n-am să pot să spun!
Cât cu-al meu glas printre suspine
În veci eu n-am să pot să spun!
Isuse, -n Tine am aflat,
Cât n-o sa poată niciodată
Să spună-un păcătos iertat!
Cât n-o sa poată niciodată
Să spună-un păcătos iertat!
Eu aflu-n Tine zi de zi;
Mai mult decât credeam, Isuse,
Sau îmi puteam închipui!
Mai mult decât credeam, Isuse,
Sau îmi puteam închipui!
Când Tu mă faci acum să am
Atâta har cât altădată
Nici să-mi închipui nu-ndrăzneam!
Atâta har cât altădată
Nici să-mi închipui nu-ndrăzneam!
Și darul cântecului smuls
Din taina unei inimi care
Ți-ar da, dar n-are ce mai mult!
Din taina unei inimi care
Ți-ar da, dar n-are ce mai mult!