Ura e o crimă, cel care urăște
De-un păcat de moarte se-nvinovățește,
Mâna cea mai crudă,
Vorba cea mai dură,
Inima de piatră,
Cresc numai din ură.
De-un păcat de moarte se-nvinovățește,
Mâna cea mai crudă,
Vorba cea mai dură,
Inima de piatră,
Cresc numai din ură.
Ura-i din satana - și acel ce-o poartă
Cu acel ce-o naște - au aceeași soartă.
Cu acel ce-o naște - au aceeași soartă.
Ura e izvorul celorlalte rele,
Câte sunt din ură, seamănă-ntre ele,
Și spre ură duce fiecare-n parte,
Cei conduși de ele, merg spre-aceeași moarte.
Câte sunt din ură, seamănă-ntre ele,
Și spre ură duce fiecare-n parte,
Cei conduși de ele, merg spre-aceeași moarte.
Ura ia-întâi mintea omului,
Și-apoi
Nu-i greu să-l scufunde în orice noroi.
Și-apoi
Nu-i greu să-l scufunde în orice noroi.
Ura cea duhovnicească e păcatul cel mai mare,
Cel ce-o are înjosește numele cel sfânt ce-l are,
Cel ce face dezbinarea prin străina-nvățătură
Face un păcat satanic
Și-i un purtător de ură.
Cel ce-o are înjosește numele cel sfânt ce-l are,
Cel ce face dezbinarea prin străina-nvățătură
Face un păcat satanic
Și-i un purtător de ură.
Dragostea mereu unește,
Ura ne-ncetat desparte.
Cea dintâi este viață,
Cea de-a doua este moarte.
Ura ne-ncetat desparte.
Cea dintâi este viață,
Cea de-a doua este moarte.
Ură-i orice cale care rupe-un suflet dintre-ai săi,
Căci din cei ce se dezbină ies cei nesupuși și răi,
Ies geloșii și-ngâmfații,
Vânzătorii și stricații,
Care nimicesc Iubirea și familia și frații.
Căci din cei ce se dezbină ies cei nesupuși și răi,
Ies geloșii și-ngâmfații,
Vânzătorii și stricații,
Care nimicesc Iubirea și familia și frații.
Orișicine-aduce altă cale și învățătură
Este-un călcător de lege
Și-un începător de ură.
Este-un călcător de lege
Și-un începător de ură.
Ura cea ascunsă-n vorba iubitoare și frățească
Este cea mai vinovată căci e cea mai mișelească,
Cine-o are merge sigur la osânda cea mai mare
Dar și-acei care-l urmează merg cu dânsul
La pierzare.
Este cea mai vinovată căci e cea mai mișelească,
Cine-o are merge sigur la osânda cea mai mare
Dar și-acei care-l urmează merg cu dânsul
La pierzare.
Orice fire nesupusă,
Orice inimă și gură
Care ies din ascultare - seamănă și strânge ură.
Orice inimă și gură
Care ies din ascultare - seamănă și strânge ură.
Ura-n numele credinței este cea mai vinovată
Căci ea poartă și minciuna și cruzimea dintr-o dată,
În minciună-i dezbinarea,
În cruzime-i sfâșiere
Și oriunde vin acestea tot ce e viață piere.
Căci ea poartă și minciuna și cruzimea dintr-o dată,
În minciună-i dezbinarea,
În cruzime-i sfâșiere
Și oriunde vin acestea tot ce e viață piere.
Blestemat e purtătorul dezbinării orișiunde
Și cu cât mai sfânt s-arată,
Un mai rău satan ascunde.
Și cu cât mai sfânt s-arată,
Un mai rău satan ascunde.
Semnul păcii e blândețea,
Semnul urii e-ngâmfarea,
După asta li se-arată roadele și-asemănarea,
Nu-l credeți după cuvinte pe-al satanei sol niciunde
Ci pe roade să-l cunoașteți
- Ele nu se pot ascunde.
Semnul urii e-ngâmfarea,
După asta li se-arată roadele și-asemănarea,
Nu-l credeți după cuvinte pe-al satanei sol niciunde
Ci pe roade să-l cunoașteți
- Ele nu se pot ascunde.
Mincinosul nu pe vorbe îl cunoști că-i mincinos,
Ci pe fapte și pe roade,
- Cum ne-a luminat Hristos.
Ci pe fapte și pe roade,
- Cum ne-a luminat Hristos.
Ură seamănă acela care-n vorbe și-n cântări
Duce altă-nvățătură printre frați în adunări,
Fiu al urii este-acela care tulbură și-mparte
- Cel ce întristare duce,
- De-ntristare s-aibă parte.
Duce altă-nvățătură printre frați în adunări,
Fiu al urii este-acela care tulbură și-mparte
- Cel ce întristare duce,
- De-ntristare s-aibă parte.
Ura e o crimă, cel care urăște
De-un păcat de moarte se-nvinovățește,
Mâna cea mai crudă,
Vorba cea mai dură,
Inima de piatră,
Cresc numai din ură.
De-un păcat de moarte se-nvinovățește,
Mâna cea mai crudă,
Vorba cea mai dură,
Inima de piatră,
Cresc numai din ură.
Ura-i din satana - și acel ce-o poartă
Cu acel ce-o naște - au aceeași soartă.
Cu acel ce-o naște - au aceeași soartă.
Ura e izvorul celorlalte rele,
Câte sunt din ură, seamănă-ntre ele,
Și spre ură duce fiecare-n parte,
Cei conduși de ele, merg spre-aceeași moarte.
Câte sunt din ură, seamănă-ntre ele,
Și spre ură duce fiecare-n parte,
Cei conduși de ele, merg spre-aceeași moarte.
Ura ia-întâi mintea omului,
Și-apoi
Nu-i greu să-l scufunde în orice noroi.
Și-apoi
Nu-i greu să-l scufunde în orice noroi.
Ura cea duhovnicească e păcatul cel mai mare,
Cel ce-o are înjosește numele cel sfânt ce-l are,
Cel ce face dezbinarea prin străina-nvățătură
Face un păcat satanic
Și-i un purtător de ură.
Cel ce-o are înjosește numele cel sfânt ce-l are,
Cel ce face dezbinarea prin străina-nvățătură
Face un păcat satanic
Și-i un purtător de ură.
Dragostea mereu unește,
Ura ne-ncetat desparte.
Cea dintâi este viață,
Cea de-a doua este moarte.
Ura ne-ncetat desparte.
Cea dintâi este viață,
Cea de-a doua este moarte.
Ură-i orice cale care rupe-un suflet dintre-ai săi,
Căci din cei ce se dezbină ies cei nesupuși și răi,
Ies geloșii și-ngâmfații,
Vânzătorii și stricații,
Care nimicesc Iubirea și familia și frații.
Căci din cei ce se dezbină ies cei nesupuși și răi,
Ies geloșii și-ngâmfații,
Vânzătorii și stricații,
Care nimicesc Iubirea și familia și frații.
Orișicine-aduce altă cale și învățătură
Este-un călcător de lege
Și-un începător de ură.
Este-un călcător de lege
Și-un începător de ură.
Ura cea ascunsă-n vorba iubitoare și frățească
Este cea mai vinovată căci e cea mai mișelească,
Cine-o are merge sigur la osânda cea mai mare
Dar și-acei care-l urmează merg cu dânsul
La pierzare.
Este cea mai vinovată căci e cea mai mișelească,
Cine-o are merge sigur la osânda cea mai mare
Dar și-acei care-l urmează merg cu dânsul
La pierzare.
Orice fire nesupusă,
Orice inimă și gură
Care ies din ascultare - seamănă și strânge ură.
Orice inimă și gură
Care ies din ascultare - seamănă și strânge ură.
Ura-n numele credinței este cea mai vinovată
Căci ea poartă și minciuna și cruzimea dintr-o dată,
În minciună-i dezbinarea,
În cruzime-i sfâșiere
Și oriunde vin acestea tot ce e viață piere.
Căci ea poartă și minciuna și cruzimea dintr-o dată,
În minciună-i dezbinarea,
În cruzime-i sfâșiere
Și oriunde vin acestea tot ce e viață piere.
Blestemat e purtătorul dezbinării orișiunde
Și cu cât mai sfânt s-arată,
Un mai rău satan ascunde.
Și cu cât mai sfânt s-arată,
Un mai rău satan ascunde.
Semnul păcii e blândețea,
Semnul urii e-ngâmfarea,
După asta li se-arată roadele și-asemănarea,
Nu-l credeți după cuvinte pe-al satanei sol niciunde
Ci pe roade să-l cunoașteți
- Ele nu se pot ascunde.
Semnul urii e-ngâmfarea,
După asta li se-arată roadele și-asemănarea,
Nu-l credeți după cuvinte pe-al satanei sol niciunde
Ci pe roade să-l cunoașteți
- Ele nu se pot ascunde.
Mincinosul nu pe vorbe îl cunoști că-i mincinos,
Ci pe fapte și pe roade,
- Cum ne-a luminat Hristos.
Ci pe fapte și pe roade,
- Cum ne-a luminat Hristos.
Ură seamănă acela care-n vorbe și-n cântări
Duce altă-nvățătură printre frați în adunări,
Fiu al urii este-acela care tulbură și-mparte
- Cel ce întristare duce,
- De-ntristare s-aibă parte.
Duce altă-nvățătură printre frați în adunări,
Fiu al urii este-acela care tulbură și-mparte
- Cel ce întristare duce,
- De-ntristare s-aibă parte.
