Tu ești veșnic

Tu poți face un ocean în inima deșertului,
Stânca-n două poți s-o dai, miști muntele din locul lui,
Piatra-n pâine o prefaci și hrănești și buni, și răi,
Chiar și mările desparți, izbăvești copiii Tăi!

Orbilor vedere dai, șchiopii pot umbla din nou,
Surzii pot auzi iar al Cuvântului ecou.
Ești ce nimeni n-ar putea fi, Tată al orfanilor,
Și lumină-n miezul nopții în al gândului război.

Florile Îți cântă-n susur, norii ne spun a Ta slavă,
La Cuvântul Tău și vântul se poate opri îndată!
Păsărilor le dai hrană-n fiecare zi din an,
Omenirea-Ți cânta azi: ești Dumnezeul suveran!