Te-am întâlnit cândva atuncea,
În ceasul vieții cel mai greu,
Și cât de-amară mi-a fost crucea
O știi Isus, doar Tu și eu.
În ceasul vieții cel mai greu,
Și cât de-amară mi-a fost crucea
O știi Isus, doar Tu și eu.
O știi c-ai fost și Tu acolo
Povoara ei când m-a răpus,
Și cât am plâns în grea durere
O știi doar Tu și eu, Isus.
Povoara ei când m-a răpus,
Și cât am plâns în grea durere
O știi doar Tu și eu, Isus.
Te-am întâlnit când pe-o cărare
Fără de țintă rătăceam
Și mi-ai adus în suflet soare
Și peste răni mi-ai pus balsam.
Fără de țintă rătăceam
Și mi-ai adus în suflet soare
Și peste răni mi-ai pus balsam.
M-ai prins, Isus, cu drag de mână,
Și m-ai adus pe calea Ta
Și lângă inima Ta bună
Ai pus atunci ființa mea.
Și m-ai adus pe calea Ta
Și lângă inima Ta bună
Ai pus atunci ființa mea.
Ne-am întâlnit din nou când câinii
Rupeau din trupul Tău sleit,
Atunci, pe dealul Căpățânii,
Și-am înțeles cât m-ai iubit.
Rupeau din trupul Tău sleit,
Atunci, pe dealul Căpățânii,
Și-am înțeles cât m-ai iubit.
Eu n-am putut atunci, o, Doamne,
Acel Calvar să îl opresc,
Nici să-Ți scot cuiele din palme,
Nici fruntea să Ți-o răcoresc,
Acel Calvar să îl opresc,
Nici să-Ți scot cuiele din palme,
Nici fruntea să Ți-o răcoresc,
Dar cad neputincios, Stăpâne,
Și-ngenunchez la crucea Ta,
Și-Ți mulțumesc că din ruine
Tu ai salvat viața mea.
Și-ngenunchez la crucea Ta,
Și-Ți mulțumesc că din ruine
Tu ai salvat viața mea.
Te-am întâlnit cândva atuncea,
În ceasul vieții cel mai greu,
Și cât de-amară mi-a fost crucea
O știi Isus, doar Tu și eu.
În ceasul vieții cel mai greu,
Și cât de-amară mi-a fost crucea
O știi Isus, doar Tu și eu.
O știi c-ai fost și Tu acolo
Povoara ei când m-a răpus,
Și cât am plâns în grea durere
O știi doar Tu și eu, Isus.
Povoara ei când m-a răpus,
Și cât am plâns în grea durere
O știi doar Tu și eu, Isus.
Te-am întâlnit când pe-o cărare
Fără de țintă rătăceam
Și mi-ai adus în suflet soare
Și peste răni mi-ai pus balsam.
Fără de țintă rătăceam
Și mi-ai adus în suflet soare
Și peste răni mi-ai pus balsam.
M-ai prins, Isus, cu drag de mână,
Și m-ai adus pe calea Ta
Și lângă inima Ta bună
Ai pus atunci ființa mea.
Și m-ai adus pe calea Ta
Și lângă inima Ta bună
Ai pus atunci ființa mea.
Ne-am întâlnit din nou când câinii
Rupeau din trupul Tău sleit,
Atunci, pe dealul Căpățânii,
Și-am înțeles cât m-ai iubit.
Rupeau din trupul Tău sleit,
Atunci, pe dealul Căpățânii,
Și-am înțeles cât m-ai iubit.
Eu n-am putut atunci, o, Doamne,
Acel Calvar să îl opresc,
Nici să-Ți scot cuiele din palme,
Nici fruntea să Ți-o răcoresc,
Acel Calvar să îl opresc,
Nici să-Ți scot cuiele din palme,
Nici fruntea să Ți-o răcoresc,
Dar cad neputincios, Stăpâne,
Și-ngenunchez la crucea Ta,
Și-Ți mulțumesc că din ruine
Tu ai salvat viața mea.
Și-ngenunchez la crucea Ta,
Și-Ți mulțumesc că din ruine
Tu ai salvat viața mea.
