Singuri și triști, de teamă cuprinși,
Cu inimi de gheață, fără speranță,
Treceam prin viață.
Dar ai venit, Prunc mult dorit,
Să aduci lumină, să iei a mea vină,
Să speli a mea tină.
Cu inimi de gheață, fără speranță,
Treceam prin viață.
Dar ai venit, Prunc mult dorit,
Să aduci lumină, să iei a mea vină,
Să speli a mea tină.
Mântuitor ce dai viață tuturor,
Te-ai născut în Betleem,
Ca să iei al meu blestem.
Tu veșnic Fiu, al eternului Domn viu,
Te-ai făcut precum un miel,
Să scrii calea către Cer.
Te-ai născut în Betleem,
Ca să iei al meu blestem.
Tu veșnic Fiu, al eternului Domn viu,
Te-ai făcut precum un miel,
Să scrii calea către Cer.
La noi ai venit, dar nu Te-am primit.
Am fugit de lumină, n-am mai vrut zi senină,
Am vrut ploi ca să vină.
Dar Tu ne-ai iubit, pân' la sfârșit,
Ne-ai iubit ca un frate, suferind rele, toate,
Până la moarte.
Am fugit de lumină, n-am mai vrut zi senină,
Am vrut ploi ca să vină.
Dar Tu ne-ai iubit, pân' la sfârșit,
Ne-ai iubit ca un frate, suferind rele, toate,
Până la moarte.
Singuri și triști, de teamă cuprinși,
Cu inimi de gheață, fără speranță,
Treceam prin viață.
Dar ai venit, Prunc mult dorit,
Să aduci lumină, să iei a mea vină,
Să speli a mea tină.
Cu inimi de gheață, fără speranță,
Treceam prin viață.
Dar ai venit, Prunc mult dorit,
Să aduci lumină, să iei a mea vină,
Să speli a mea tină.
Mântuitor ce dai viață tuturor,
Te-ai născut în Betleem,
Ca să iei al meu blestem.
Tu veșnic Fiu, al eternului Domn viu,
Te-ai făcut precum un miel,
Să scrii calea către Cer.
Te-ai născut în Betleem,
Ca să iei al meu blestem.
Tu veșnic Fiu, al eternului Domn viu,
Te-ai făcut precum un miel,
Să scrii calea către Cer.
La noi ai venit, dar nu Te-am primit.
Am fugit de lumină, n-am mai vrut zi senină,
Am vrut ploi ca să vină.
Dar Tu ne-ai iubit, pân' la sfârșit,
Ne-ai iubit ca un frate, suferind rele, toate,
Până la moarte.
Am fugit de lumină, n-am mai vrut zi senină,
Am vrut ploi ca să vină.
Dar Tu ne-ai iubit, pân' la sfârșit,
Ne-ai iubit ca un frate, suferind rele, toate,
Până la moarte.
