Pe-un drum de blesteme bătut,
Cu mărăcini ce dau fiori,
Pe care rar s-au abătut
Din drum arabii călători,
Odată numai s-a văzut
Ca flori pe el să fi crescut
Cu mărăcini ce dau fiori,
Pe care rar s-au abătut
Din drum arabii călători,
Odată numai s-a văzut
Ca flori pe el să fi crescut
De sânge și sudoare plin,
De soare ars și însetat,
Pe cap cunun-având de spini
Și crucea-n spate… a urcat
Prelunga coastă cel mai blând
Drumeț ce s-a văzut mergând
De soare ars și însetat,
Pe cap cunun-având de spini
Și crucea-n spate… a urcat
Prelunga coastă cel mai blând
Drumeț ce s-a văzut mergând
Senin la chip, senin la gând,
Un Miel divin, tăcut, smerit,
Sub bici și hule ajungând,
Povara grea L-a prăbușit;
Atunci sub El stânca-nflorii
De roșul picurilor vii
Un Miel divin, tăcut, smerit,
Sub bici și hule ajungând,
Povara grea L-a prăbușit;
Atunci sub El stânca-nflorii
De roșul picurilor vii
Pe cruce dezbrăcat L-au pus,
I-au dat oțet și L-au străpuns,
Dar nu le-a zis nimic.
De sus Privindu-i blând, sublimul Uns,
Ca pe copii, înduioșat,
Iertându-i, capul Și-a plecat…
I-au dat oțet și L-au străpuns,
Dar nu le-a zis nimic.
De sus Privindu-i blând, sublimul Uns,
Ca pe copii, înduioșat,
Iertându-i, capul Și-a plecat…
Măreț, cum gândul n-a cuprins,
Se scurge sângele vărsat
Pe locul de-arșiță aprins.
Și pentru-al meu și-al tău păcat
Din ceruri aburi calzi se scurg
De miros, jertfă de amurg
Se scurge sângele vărsat
Pe locul de-arșiță aprins.
Și pentru-al meu și-al tău păcat
Din ceruri aburi calzi se scurg
De miros, jertfă de amurg
Pe-un drum de blesteme bătut,
Cu mărăcini ce dau fiori,
Pe care rar s-au abătut
Din drum arabii călători,
Odată numai s-a văzut
Ca flori pe el să fi crescut
Cu mărăcini ce dau fiori,
Pe care rar s-au abătut
Din drum arabii călători,
Odată numai s-a văzut
Ca flori pe el să fi crescut
De sânge și sudoare plin,
De soare ars și însetat,
Pe cap cunun-având de spini
Și crucea-n spate… a urcat
Prelunga coastă cel mai blând
Drumeț ce s-a văzut mergând
De soare ars și însetat,
Pe cap cunun-având de spini
Și crucea-n spate… a urcat
Prelunga coastă cel mai blând
Drumeț ce s-a văzut mergând
Senin la chip, senin la gând,
Un Miel divin, tăcut, smerit,
Sub bici și hule ajungând,
Povara grea L-a prăbușit;
Atunci sub El stânca-nflorii
De roșul picurilor vii
Un Miel divin, tăcut, smerit,
Sub bici și hule ajungând,
Povara grea L-a prăbușit;
Atunci sub El stânca-nflorii
De roșul picurilor vii
Pe cruce dezbrăcat L-au pus,
I-au dat oțet și L-au străpuns,
Dar nu le-a zis nimic.
De sus Privindu-i blând, sublimul Uns,
Ca pe copii, înduioșat,
Iertându-i, capul Și-a plecat…
I-au dat oțet și L-au străpuns,
Dar nu le-a zis nimic.
De sus Privindu-i blând, sublimul Uns,
Ca pe copii, înduioșat,
Iertându-i, capul Și-a plecat…
Măreț, cum gândul n-a cuprins,
Se scurge sângele vărsat
Pe locul de-arșiță aprins.
Și pentru-al meu și-al tău păcat
Din ceruri aburi calzi se scurg
De miros, jertfă de amurg
Se scurge sângele vărsat
Pe locul de-arșiță aprins.
Și pentru-al meu și-al tău păcat
Din ceruri aburi calzi se scurg
De miros, jertfă de amurg
