Pe crucea din dealul iubirii, pe culmea lipsită de flori
Se stinge Făclia iubirii privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale și raza de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale iar stelele-n nori se ascund.
Se stinge Făclia iubirii privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale și raza de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale iar stelele-n nori se ascund.
Ce mulți au aflat în iubire, Izvorul de dulci mângâieri;
Dar Domnul privind de pe cruce îi caută, și nu-s nicăieri.
Doar mama aleargă la cruce, privește spre cer suspinând,
În locu-I să rabde s-ar duce, pe lemnul de groază murind.
Dar Domnul privind de pe cruce îi caută, și nu-s nicăieri.
Doar mama aleargă la cruce, privește spre cer suspinând,
În locu-I să rabde s-ar duce, pe lemnul de groază murind.
Iar ochii ce-au plâns în grădină se-ndreaptă spre cer rugător;
Spre Cel ce durerile-alină se roagă al meu Salvator:
„Părinte-al iubirii sublime, le iartă cumplitul păcat!
Al Meu duh se-ndreaptă spre Tine, o, iartă-i că nu știu ce fac!”
Spre Cel ce durerile-alină se roagă al meu Salvator:
„Părinte-al iubirii sublime, le iartă cumplitul păcat!
Al Meu duh se-ndreaptă spre Tine, o, iartă-i că nu știu ce fac!”
Pe crucea din dealul iubirii, pe culmea lipsită de flori
Se stinge Făclia iubirii privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale și raza de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale iar stelele-n nori se ascund.
Se stinge Făclia iubirii privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale și raza de soare-n amurg,
Se scutură florile-n cale iar stelele-n nori se ascund.
Ce mulți au aflat în iubire, Izvorul de dulci mângâieri;
Dar Domnul privind de pe cruce îi caută, și nu-s nicăieri.
Doar mama aleargă la cruce, privește spre cer suspinând,
În locu-I să rabde s-ar duce, pe lemnul de groază murind.
Dar Domnul privind de pe cruce îi caută, și nu-s nicăieri.
Doar mama aleargă la cruce, privește spre cer suspinând,
În locu-I să rabde s-ar duce, pe lemnul de groază murind.
Iar ochii ce-au plâns în grădină se-ndreaptă spre cer rugător;
Spre Cel ce durerile-alină se roagă al meu Salvator:
„Părinte-al iubirii sublime, le iartă cumplitul păcat!
Al Meu duh se-ndreaptă spre Tine, o, iartă-i că nu știu ce fac!”
Spre Cel ce durerile-alină se roagă al meu Salvator:
„Părinte-al iubirii sublime, le iartă cumplitul păcat!
Al Meu duh se-ndreaptă spre Tine, o, iartă-i că nu știu ce fac!”
