O unde ești?

O, unde ești, o, unde Doamne,
Ființa mea cu dor Te cheamă;
Din mii de căi înșelătoare,
Spre Tine calea, Tu mi-arată!
Păcatul m-a orbit,
Și-adânc am rătăcit,
Dar mâna Ta de haruri plină,
Să mă conducă spre lumină!

Nemărginitul este-n Tine,
Ființa Ta îi umple firea;
Pe cer, cu litere de stele,
Ai scris: cărarea Mea-i iubirea!
În tot ce eu privesc,
Mă-nvață să citesc,
A adevărului cărare,
De mântuire dătătoare!

De intru-n mine totdeauna,
Eu văd Lucrarea mâinii Tale,
Descoperind și-aicea Doamne,
A dragostei duioasă cale.
Căci toată ființa mea,
E doar Lucrarea Ta.
O, slavă și-nchinare Ție,
Ți-aduc, Părinte, pe vecie!