O daltă e Cuvântul,
Iar inima-i o stâncă,
De mii de ori lovește
Și tot nu cade încă.
Ci numa-nțelepciunea
Iubirii e în stare
Să poată pân-la urmă
Ca stânca s-o doboare.
Iar inima-i o stâncă,
De mii de ori lovește
Și tot nu cade încă.
Ci numa-nțelepciunea
Iubirii e în stare
Să poată pân-la urmă
Ca stânca s-o doboare.
O, fiecare suflet
Cu altul nu-i la fel,
Nimic decât iubirea
N-ajunge pân-la el.
Cu altul nu-i la fel,
Nimic decât iubirea
N-ajunge pân-la el.
Un plug este Cuvântul
Iar inima-i o glie,
De mii de ori o ară
Și ea-i mereu pustie.
Ci numai asudarea
Iubirii izbutește
Să scoată rod de unde
În veac nimic n-ar crește.
Iar inima-i o glie,
De mii de ori o ară
Și ea-i mereu pustie.
Ci numai asudarea
Iubirii izbutește
Să scoată rod de unde
În veac nimic n-ar crește.
O sabie-i Cuvântul,
Iar inima-i cetate,
De mii de ori împunge
Și-adesea n-o străbate.
Ci numai stăruința
Iubirii dac-ajunge,
Ades cu ani de lacrimi
Și jertfe-a o străpunge.
Iar inima-i cetate,
De mii de ori împunge
Și-adesea n-o străbate.
Ci numai stăruința
Iubirii dac-ajunge,
Ades cu ani de lacrimi
Și jertfe-a o străpunge.
O daltă e Cuvântul,
Iar inima-i o stâncă,
De mii de ori lovește
Și tot nu cade încă.
Ci numa-nțelepciunea
Iubirii e în stare
Să poată pân-la urmă
Ca stânca s-o doboare.
Iar inima-i o stâncă,
De mii de ori lovește
Și tot nu cade încă.
Ci numa-nțelepciunea
Iubirii e în stare
Să poată pân-la urmă
Ca stânca s-o doboare.
O, fiecare suflet
Cu altul nu-i la fel,
Nimic decât iubirea
N-ajunge pân-la el.
Cu altul nu-i la fel,
Nimic decât iubirea
N-ajunge pân-la el.
Un plug este Cuvântul
Iar inima-i o glie,
De mii de ori o ară
Și ea-i mereu pustie.
Ci numai asudarea
Iubirii izbutește
Să scoată rod de unde
În veac nimic n-ar crește.
Iar inima-i o glie,
De mii de ori o ară
Și ea-i mereu pustie.
Ci numai asudarea
Iubirii izbutește
Să scoată rod de unde
În veac nimic n-ar crește.
O sabie-i Cuvântul,
Iar inima-i cetate,
De mii de ori împunge
Și-adesea n-o străbate.
Ci numai stăruința
Iubirii dac-ajunge,
Ades cu ani de lacrimi
Și jertfe-a o străpunge.
Iar inima-i cetate,
De mii de ori împunge
Și-adesea n-o străbate.
Ci numai stăruința
Iubirii dac-ajunge,
Ades cu ani de lacrimi
Și jertfe-a o străpunge.
