O, Dumnezeule slăvit,
Privesc la tot ce mă-nconjoară,
/: Și când văd tot ce-ai întocmit,
În Fața Ta, un duh smerit
De rugăciune mă-nfioară. :/
Privesc la tot ce mă-nconjoară,
/: Și când văd tot ce-ai întocmit,
În Fața Ta, un duh smerit
De rugăciune mă-nfioară. :/
Uimit privesc și-un răsărit,
Și-un pururi nou apus de soare;
/: Frumosul tot mai felurit,
Îmi umple sufletul uimit,
Îngenunchindu-l spre-nchinare. :/
Și-un pururi nou apus de soare;
/: Frumosul tot mai felurit,
Îmi umple sufletul uimit,
Îngenunchindu-l spre-nchinare. :/
Naintea Ta adânc plecat,
Te cânt și-nalț în mii de fețe.
/: Cât de frumos și minunat,
Ești Tu, Cel care-ai semănat
Pe lume-atâta frumusețe! :/
Te cânt și-nalț în mii de fețe.
/: Cât de frumos și minunat,
Ești Tu, Cel care-ai semănat
Pe lume-atâta frumusețe! :/
O, Dumnezeule slăvit,
Privesc la tot ce mă-nconjoară,
/: Și când văd tot ce-ai întocmit,
În Fața Ta, un duh smerit
De rugăciune mă-nfioară. :/
Privesc la tot ce mă-nconjoară,
/: Și când văd tot ce-ai întocmit,
În Fața Ta, un duh smerit
De rugăciune mă-nfioară. :/
Uimit privesc și-un răsărit,
Și-un pururi nou apus de soare;
/: Frumosul tot mai felurit,
Îmi umple sufletul uimit,
Îngenunchindu-l spre-nchinare. :/
Și-un pururi nou apus de soare;
/: Frumosul tot mai felurit,
Îmi umple sufletul uimit,
Îngenunchindu-l spre-nchinare. :/
Naintea Ta adânc plecat,
Te cânt și-nalț în mii de fețe.
/: Cât de frumos și minunat,
Ești Tu, Cel care-ai semănat
Pe lume-atâta frumusețe! :/
Te cânt și-nalț în mii de fețe.
/: Cât de frumos și minunat,
Ești Tu, Cel care-ai semănat
Pe lume-atâta frumusețe! :/
