O, Doamne, răsplătește

O, Doamne, răsplătește mâinii
Ce-alină temerile-amare,
C-o veșnică și fericită
Și-o dulce milă iubitoare.
Și răsplătește bunătății
Ce răcorește buza arsă
Și leagă rana tăinuită
Și zvântă lacrima neștearsă.

Și răsplătește gurii care
Vestește dragostea divină,
Să-și poată-afla despovărare
Zdrobita inimă străină.
Și răsplătește-n veac genunchii
Ce se apleacă spre durere,
Să-i picure dumnezeiește
A rugăciunii mângâiere.

Și răsplătește curăției
Ce rabdă-n lacrimi și-n uitare,
Să-și ducă până-n ceruri crucea
Singurătății zdrobitoare.
Dar ca răsplata cea mai scumpă
S-aștepți iubirea cea smerită,
Ce împlinindu-Ți-le toate,
Nici nu s-așteaptă răsplătită.