Eu pot iubi cu-adevărat oricând,
Căci fără ea nu știu ce-i rău și bine,
Și nu pot să-Ți cunosc divinul gând.
Să-mi umple inima mereu-mereu
Să-Ți spun prin ea al laudelor cânt
Aici și-n cerul slavei Tale sfânt.
În inima și-n gândul meu deplin,
Prin ea vederea-mi este limpezită,
Și calea Ta, prin ea eu pot s-o țin!
Cu taine și cu haruri veșnic noi,
Pe care-n lume nimeni nu le știe,
Dar, prin credință, știu al lor șuvoi.
Să trec cu biruință munți și văi,
Și viața-ntreagă mi-o păstrează ruptă
De multele înșelătoare căi.
Să curgă sfânt, prin Duhul, neoprit,
Prin ea să pot să Te arăt pe Tine
Așa cum ești: IUBIRE la zenit
Eu pot iubi cu-adevărat oricând,
Căci fără ea nu știu ce-i rău și bine,
Și nu pot să-Ți cunosc divinul gând.
Să-mi umple inima mereu-mereu
Să-Ți spun prin ea al laudelor cânt
Aici și-n cerul slavei Tale sfânt.
În inima și-n gândul meu deplin,
Prin ea vederea-mi este limpezită,
Și calea Ta, prin ea eu pot s-o țin!
Cu taine și cu haruri veșnic noi,
Pe care-n lume nimeni nu le știe,
Dar, prin credință, știu al lor șuvoi.
Să trec cu biruință munți și văi,
Și viața-ntreagă mi-o păstrează ruptă
De multele înșelătoare căi.
Să curgă sfânt, prin Duhul, neoprit,
Prin ea să pot să Te arăt pe Tine
Așa cum ești: IUBIRE la zenit