Numai gândul bun n-ajută,
Fapta trebuie să fie.
Cu oricâte gânduri numai
Nu-ți plătești o datorie.
Fapta trebuie să fie.
Cu oricâte gânduri numai
Nu-ți plătești o datorie.
S-avem gândul lui Hristos,
Să-l trăim ca El, frumos!
Doar atunci suntem creștini,
Iar prin lume ca străini!
Să-l trăim ca El, frumos!
Doar atunci suntem creștini,
Iar prin lume ca străini!
Când în pom sunt fructe coapte,
Singure cad în grădină;
Gândurile bune-n fapte
Se transformă în lumină!
Singure cad în grădină;
Gândurile bune-n fapte
Se transformă în lumină!
Vorbele când nu au roadă,
Sunt ca albia uscată.
Râu-a fost, dar nu mai este,
S-a scurs apa lui curată!
Sunt ca albia uscată.
Râu-a fost, dar nu mai este,
S-a scurs apa lui curată!
Să veghem când gândul vine:
Fapta-n el să nu se nască,
Doamne, de nu-i de la Tine
Să-l zdrobim, să nu trăiască!
Fapta-n el să nu se nască,
Doamne, de nu-i de la Tine
Să-l zdrobim, să nu trăiască!
Numai gândul bun n-ajută,
Fapta trebuie să fie.
Cu oricâte gânduri numai
Nu-ți plătești o datorie.
Fapta trebuie să fie.
Cu oricâte gânduri numai
Nu-ți plătești o datorie.
S-avem gândul lui Hristos,
Să-l trăim ca El, frumos!
Doar atunci suntem creștini,
Iar prin lume ca străini!
Să-l trăim ca El, frumos!
Doar atunci suntem creștini,
Iar prin lume ca străini!
Când în pom sunt fructe coapte,
Singure cad în grădină;
Gândurile bune-n fapte
Se transformă în lumină!
Singure cad în grădină;
Gândurile bune-n fapte
Se transformă în lumină!
Vorbele când nu au roadă,
Sunt ca albia uscată.
Râu-a fost, dar nu mai este,
S-a scurs apa lui curată!
Sunt ca albia uscată.
Râu-a fost, dar nu mai este,
S-a scurs apa lui curată!
Să veghem când gândul vine:
Fapta-n el să nu se nască,
Doamne, de nu-i de la Tine
Să-l zdrobim, să nu trăiască!
Fapta-n el să nu se nască,
Doamne, de nu-i de la Tine
Să-l zdrobim, să nu trăiască!
