Nu te teme, crede numai! lui Iair ai zis,
Când primi amarnic vestea, neagră ca-n abis
Tu știai mai dinainte că fiica-a murit,
Dar mergând spre ea, pe cale ai mai zăbovit.
Când primi amarnic vestea, neagră ca-n abis
Tu știai mai dinainte că fiica-a murit,
Dar mergând spre ea, pe cale ai mai zăbovit.
Fie jalea cât de mare, dacă mă-nsoțești,
Ea lucrează peste margini, bucurii cerești.
Nu sunt singur în durerea grea de îndurat,
Cum Tu singur, pe-a Ta cruce, vina mi-ai purtat.
Ea lucrează peste margini, bucurii cerești.
Nu sunt singur în durerea grea de îndurat,
Cum Tu singur, pe-a Ta cruce, vina mi-ai purtat.
Petru nu-ți ceru-alinarea furtunoasei mări,
Ci spre Tine să pășească peste-mprejurări;
Astfel, nu pari o nălucă, ci de-apururi treaz,
Să dispui Tu și sfârșitul, în orice necaz.
Ci spre Tine să pășească peste-mprejurări;
Astfel, nu pari o nălucă, ci de-apururi treaz,
Să dispui Tu și sfârșitul, în orice necaz.
Umbra morții, lângă Tine, o străbat cântând, căci mă scoate spre un bine, peste orice gând
Nu mă tem, ci doar credința umple duhul meu,
Peste cele trecătoare, simt pe Dumnezeu.
Nu mă tem, ci doar credința umple duhul meu,
Peste cele trecătoare, simt pe Dumnezeu.
Nu te teme, crede numai! lui Iair ai zis,
Când primi amarnic vestea, neagră ca-n abis
Tu știai mai dinainte că fiica-a murit,
Dar mergând spre ea, pe cale ai mai zăbovit.
Când primi amarnic vestea, neagră ca-n abis
Tu știai mai dinainte că fiica-a murit,
Dar mergând spre ea, pe cale ai mai zăbovit.
Fie jalea cât de mare, dacă mă-nsoțești,
Ea lucrează peste margini, bucurii cerești.
Nu sunt singur în durerea grea de îndurat,
Cum Tu singur, pe-a Ta cruce, vina mi-ai purtat.
Ea lucrează peste margini, bucurii cerești.
Nu sunt singur în durerea grea de îndurat,
Cum Tu singur, pe-a Ta cruce, vina mi-ai purtat.
Petru nu-ți ceru-alinarea furtunoasei mări,
Ci spre Tine să pășească peste-mprejurări;
Astfel, nu pari o nălucă, ci de-apururi treaz,
Să dispui Tu și sfârșitul, în orice necaz.
Ci spre Tine să pășească peste-mprejurări;
Astfel, nu pari o nălucă, ci de-apururi treaz,
Să dispui Tu și sfârșitul, în orice necaz.
Umbra morții, lângă Tine, o străbat cântând, căci mă scoate spre un bine, peste orice gând
Nu mă tem, ci doar credința umple duhul meu,
Peste cele trecătoare, simt pe Dumnezeu.
Nu mă tem, ci doar credința umple duhul meu,
Peste cele trecătoare, simt pe Dumnezeu.
