Nu te-ncrede niciodată
Într-un om, oricine-i el,
Căci e trestie clătinată
Și se-ndoaie-n orice fel.
Ci în Domnul, totdeauna,
Tu te-ncrede liniștit,
Cât de tare-ar fi furtuna
El rămâne neclintit
Într-un om, oricine-i el,
Căci e trestie clătinată
Și se-ndoaie-n orice fel.
Ci în Domnul, totdeauna,
Tu te-ncrede liniștit,
Cât de tare-ar fi furtuna
El rămâne neclintit
Nu te-ncrede nici în tine,
În înțelepciunea ta,
Poate clipa care vine
Te va duce-nveci cu ea.
Și tu ești tot trestie slabă,
Însă Domnul cel Preasfânt,
De te-ncrezi în El în grabă
Te-ntărește c-un cuvânt.
În înțelepciunea ta,
Poate clipa care vine
Te va duce-nveci cu ea.
Și tu ești tot trestie slabă,
Însă Domnul cel Preasfânt,
De te-ncrezi în El în grabă
Te-ntărește c-un cuvânt.
Nu te-ncrede în pământul
Care-l calci când vii ori pleci
Și el trece - e ca vântul:
Nu rămâne-așa în veci.
Dar te-ncrede cu putere
În Acel ce l-a-ntocmit,
El ți-aduce mângâiere,
EI, Eternul Domn Slăvit.
Care-l calci când vii ori pleci
Și el trece - e ca vântul:
Nu rămâne-așa în veci.
Dar te-ncrede cu putere
În Acel ce l-a-ntocmit,
El ți-aduce mângâiere,
EI, Eternul Domn Slăvit.
Nu te-ncrede niciodată
Într-un om, oricine-i el,
Căci e trestie clătinată
Și se-ndoaie-n orice fel.
Ci în Domnul, totdeauna,
Tu te-ncrede liniștit,
Cât de tare-ar fi furtuna
El rămâne neclintit
Într-un om, oricine-i el,
Căci e trestie clătinată
Și se-ndoaie-n orice fel.
Ci în Domnul, totdeauna,
Tu te-ncrede liniștit,
Cât de tare-ar fi furtuna
El rămâne neclintit
Nu te-ncrede nici în tine,
În înțelepciunea ta,
Poate clipa care vine
Te va duce-nveci cu ea.
Și tu ești tot trestie slabă,
Însă Domnul cel Preasfânt,
De te-ncrezi în El în grabă
Te-ntărește c-un cuvânt.
În înțelepciunea ta,
Poate clipa care vine
Te va duce-nveci cu ea.
Și tu ești tot trestie slabă,
Însă Domnul cel Preasfânt,
De te-ncrezi în El în grabă
Te-ntărește c-un cuvânt.
Nu te-ncrede în pământul
Care-l calci când vii ori pleci
Și el trece - e ca vântul:
Nu rămâne-așa în veci.
Dar te-ncrede cu putere
În Acel ce l-a-ntocmit,
El ți-aduce mângâiere,
EI, Eternul Domn Slăvit.
Care-l calci când vii ori pleci
Și el trece - e ca vântul:
Nu rămâne-așa în veci.
Dar te-ncrede cu putere
În Acel ce l-a-ntocmit,
El ți-aduce mângâiere,
EI, Eternul Domn Slăvit.
