Nu poți dovedi credință,
Nici răbdare, nici iubire,
Când ființa ta n-arată
Umilință în trăire.
Căci smerenia păstrează
Harurile toate-n tine,
/: Ea-i lumina ce desparte
Ce e rău de ce e bine. :/
Nici răbdare, nici iubire,
Când ființa ta n-arată
Umilință în trăire.
Căci smerenia păstrează
Harurile toate-n tine,
/: Ea-i lumina ce desparte
Ce e rău de ce e bine. :/
Nu poți ca să ai iertarea
Fărdelegilor din viață,
Când podoaba umilinței
Nu ți-e-n suflet și pe față.
Căci smerenia te umple
Cu tărie și speranță,
/: Și te-ncredințează pururi,
Cu-a iertării siguranță. :/
Fărdelegilor din viață,
Când podoaba umilinței
Nu ți-e-n suflet și pe față.
Căci smerenia te umple
Cu tărie și speranță,
/: Și te-ncredințează pururi,
Cu-a iertării siguranță. :/
Nu poți înțelege taina
Adevărului puternic,
Când smerenia nu-ți face
Sufletul profund cucernic.
Căci în umilință-adâncă
Urci pe scara-nțelepciunii,
/: Fără ea cobori în bezna
Și-n robia stricăciunii. :/
Adevărului puternic,
Când smerenia nu-ți face
Sufletul profund cucernic.
Căci în umilință-adâncă
Urci pe scara-nțelepciunii,
/: Fără ea cobori în bezna
Și-n robia stricăciunii. :/
Nu poți să rămâi în cerul
Frumuseților supreme,
Când virtutea umilinței
Nu ți-e far în orice vreme.
Căci smerenia te ține
În splendoarea Casei sfinte,
/: Minunându-te de Fața
Preaslăvitului Părinte. :/
Frumuseților supreme,
Când virtutea umilinței
Nu ți-e far în orice vreme.
Căci smerenia te ține
În splendoarea Casei sfinte,
/: Minunându-te de Fața
Preaslăvitului Părinte. :/
În veșmântul umilinței
Niciodată n-ai să sângeri…
Doar smerenia preface
Iadu-n rai și dracii-n îngeri.
Iar în luptele divine,
Vei păși cu biruință,
/: Căci așa tu semăna-vei
Cu Isus: prin umilință! :/
Niciodată n-ai să sângeri…
Doar smerenia preface
Iadu-n rai și dracii-n îngeri.
Iar în luptele divine,
Vei păși cu biruință,
/: Căci așa tu semăna-vei
Cu Isus: prin umilință! :/
Nu poți dovedi credință,
Nici răbdare, nici iubire,
Când ființa ta n-arată
Umilință în trăire.
Căci smerenia păstrează
Harurile toate-n tine,
/: Ea-i lumina ce desparte
Ce e rău de ce e bine. :/
Nici răbdare, nici iubire,
Când ființa ta n-arată
Umilință în trăire.
Căci smerenia păstrează
Harurile toate-n tine,
/: Ea-i lumina ce desparte
Ce e rău de ce e bine. :/
Nu poți ca să ai iertarea
Fărdelegilor din viață,
Când podoaba umilinței
Nu ți-e-n suflet și pe față.
Căci smerenia te umple
Cu tărie și speranță,
/: Și te-ncredințează pururi,
Cu-a iertării siguranță. :/
Fărdelegilor din viață,
Când podoaba umilinței
Nu ți-e-n suflet și pe față.
Căci smerenia te umple
Cu tărie și speranță,
/: Și te-ncredințează pururi,
Cu-a iertării siguranță. :/
Nu poți înțelege taina
Adevărului puternic,
Când smerenia nu-ți face
Sufletul profund cucernic.
Căci în umilință-adâncă
Urci pe scara-nțelepciunii,
/: Fără ea cobori în bezna
Și-n robia stricăciunii. :/
Adevărului puternic,
Când smerenia nu-ți face
Sufletul profund cucernic.
Căci în umilință-adâncă
Urci pe scara-nțelepciunii,
/: Fără ea cobori în bezna
Și-n robia stricăciunii. :/
Nu poți să rămâi în cerul
Frumuseților supreme,
Când virtutea umilinței
Nu ți-e far în orice vreme.
Căci smerenia te ține
În splendoarea Casei sfinte,
/: Minunându-te de Fața
Preaslăvitului Părinte. :/
Frumuseților supreme,
Când virtutea umilinței
Nu ți-e far în orice vreme.
Căci smerenia te ține
În splendoarea Casei sfinte,
/: Minunându-te de Fața
Preaslăvitului Părinte. :/
În veșmântul umilinței
Niciodată n-ai să sângeri…
Doar smerenia preface
Iadu-n rai și dracii-n îngeri.
Iar în luptele divine,
Vei păși cu biruință,
/: Căci așa tu semăna-vei
Cu Isus: prin umilință! :/
Niciodată n-ai să sângeri…
Doar smerenia preface
Iadu-n rai și dracii-n îngeri.
Iar în luptele divine,
Vei păși cu biruință,
/: Căci așa tu semăna-vei
Cu Isus: prin umilință! :/
