Nu atunci e liber omul
Când trăiește în păcat,
Și când poate după voie
A trăi ne-mpiedicat,
Ci atunci e omul liber,
Când mai drept și mai frumos,
Conștient și-nalt trăiește,
Ascultarea de Hristos.
Când trăiește în păcat,
Și când poate după voie
A trăi ne-mpiedicat,
Ci atunci e omul liber,
Când mai drept și mai frumos,
Conștient și-nalt trăiește,
Ascultarea de Hristos.
Nu acolo-i bună viața,
Unde-noată-n desfătări,
Și-unde numai flori și zâmbet,
Poate-avea pe-orice cărări,
Ci acolo-i viață bună
Unde-aduce credincios,
Pentru Dumnezeu și oameni,
Rod mai vrednic prin Hristos.
Unde-noată-n desfătări,
Și-unde numai flori și zâmbet,
Poate-avea pe-orice cărări,
Ci acolo-i viață bună
Unde-aduce credincios,
Pentru Dumnezeu și oameni,
Rod mai vrednic prin Hristos.
Nu atâta-i fericirea,
Cât poți să trăiești cum vrei,
Și tot ce-ți dorește trupul,
Poți să ai și poți să iei,
Ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios,
Poți trăi în gând și-n faptă,
Și-n duh una cu Hristos.
Cât poți să trăiești cum vrei,
Și tot ce-ți dorește trupul,
Poți să ai și poți să iei,
Ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios,
Poți trăi în gând și-n faptă,
Și-n duh una cu Hristos.
Lumea asta nu-i o țintă,
Moartea nu-i sfârșit de drum,
Nu ne-a fost viața dată,
Numai pentru ce-i acum,
Ci e lumea încercare,
Moartea-i pasul ne-ndoios,
Ori lângă Hristos de-a pururi,
Ori în veci fără Hristos.
Moartea nu-i sfârșit de drum,
Nu ne-a fost viața dată,
Numai pentru ce-i acum,
Ci e lumea încercare,
Moartea-i pasul ne-ndoios,
Ori lângă Hristos de-a pururi,
Ori în veci fără Hristos.
Nu atunci e liber omul
Când trăiește în păcat,
Și când poate după voie
A trăi ne-mpiedicat,
Ci atunci e omul liber,
Când mai drept și mai frumos,
Conștient și-nalt trăiește,
Ascultarea de Hristos.
Când trăiește în păcat,
Și când poate după voie
A trăi ne-mpiedicat,
Ci atunci e omul liber,
Când mai drept și mai frumos,
Conștient și-nalt trăiește,
Ascultarea de Hristos.
Nu acolo-i bună viața,
Unde-noată-n desfătări,
Și-unde numai flori și zâmbet,
Poate-avea pe-orice cărări,
Ci acolo-i viață bună
Unde-aduce credincios,
Pentru Dumnezeu și oameni,
Rod mai vrednic prin Hristos.
Unde-noată-n desfătări,
Și-unde numai flori și zâmbet,
Poate-avea pe-orice cărări,
Ci acolo-i viață bună
Unde-aduce credincios,
Pentru Dumnezeu și oameni,
Rod mai vrednic prin Hristos.
Nu atâta-i fericirea,
Cât poți să trăiești cum vrei,
Și tot ce-ți dorește trupul,
Poți să ai și poți să iei,
Ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios,
Poți trăi în gând și-n faptă,
Și-n duh una cu Hristos.
Cât poți să trăiești cum vrei,
Și tot ce-ți dorește trupul,
Poți să ai și poți să iei,
Ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios,
Poți trăi în gând și-n faptă,
Și-n duh una cu Hristos.
Lumea asta nu-i o țintă,
Moartea nu-i sfârșit de drum,
Nu ne-a fost viața dată,
Numai pentru ce-i acum,
Ci e lumea încercare,
Moartea-i pasul ne-ndoios,
Ori lângă Hristos de-a pururi,
Ori în veci fără Hristos.
Moartea nu-i sfârșit de drum,
Nu ne-a fost viața dată,
Numai pentru ce-i acum,
Ci e lumea încercare,
Moartea-i pasul ne-ndoios,
Ori lângă Hristos de-a pururi,
Ori în veci fără Hristos.
