Noi amândoi, Isuse Doamne

Noi amândoi, Isuse Doamne,
Ce blând mi-e sufletul și plin,
Când mi-l învăluie iubirea
Cu valuri ce din Tine vin.

Noi amândoi, ce cânt de slavă
Și oare când am să-nțeleg,
Ce-ai pus Tu în iubirea care
Îmi umple sufletul întreg.

Noi amândoi, până-n străfunduri
Mă umple cântecul divin,
Ca mii și mii de harfe-atinse
De mâini de heruvimi din plin.

Că nu-i pe lume gând să știe
Cât drag, ce lacrimi, ce simțiri,
Cuprind aceste două vorbe
Ce n-au alt seamăn nicăiri…

Noi amândoi, în bucurie
Se sting uitatele dureri,
Și pacea liniștește-n cuget
Tot zbuciumul de până ieri.

Și dulci fiori de fericire
Adâncă, sufletu-mi pătrund,
Când m-adâncesc în părtășia
Iubirii Tale fără fund.

Unit cu Tine pe vecie
Pășesc alături fericit,
Ni s-a sfârșit singurătatea
Și lacrimile s-au sfârșit.

În fața noastră porți de slavă
Deschid cerul nostru drag,
Și-alături, fericiți, alături
Pe veci pășim doritu-Ți prag.

Uimiți stau îngerii să vadă
Priveliștea ce n-au văzut,
Și cântă ce-a făcut iubirea
Și harul, harul ce-a făcut.

Și cântă ei și cântă-ntregul
Nemărginitul cer cu noi,
Isuse, fericit Isuse,
Ce har e-acesta: AMÂNDOI!