În care ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care aprinzi lumina
Pustiu din care, Tu scoți un râu.
Din care faci un heruvim,
Sunt omul care Te-am dat la moarte
Fără să-mi pese de-al Tău suspin.
Chemat ca jugul Tău să-l port,
Să dau deoparte piatra cea rece
Când Tu dai viață, celui mort.
Din care faci, toiag de fier
O luminiță fumegândă,
Ce mâine fi-va o stea pe cer.
Și Tu te-ai dat ca preț al meu
Făcând din pieptul meu, chivotul
Ce-l poartă în el, pe Dumnezeu.
Dar Tu te-ai dat pentru nimic
În veci să fii, mereu mai mare
Iar eu în veci, mereu mai mic.
În care ai pus un bob de grâu.
Un ciob în care aprinzi lumina
Pustiu din care, Tu scoți un râu.
Din care faci un heruvim,
Sunt omul care Te-am dat la moarte
Fără să-mi pese de-al Tău suspin.
Chemat ca jugul Tău să-l port,
Să dau deoparte piatra cea rece
Când Tu dai viață, celui mort.
Din care faci, toiag de fier
O luminiță fumegândă,
Ce mâine fi-va o stea pe cer.
Și Tu te-ai dat ca preț al meu
Făcând din pieptul meu, chivotul
Ce-l poartă în el, pe Dumnezeu.
Dar Tu te-ai dat pentru nimic
În veci să fii, mereu mai mare
Iar eu în veci, mereu mai mic.