Să nu-ntristăm pe nimeni din câți în drum ne vin,
Dar nevinovăția cu-atâta mai puțin,
Căci cine întristează pe cel nevinovat
În Ziua Judecății e cel mai judecat.
Dar nevinovăția cu-atâta mai puțin,
Căci cine întristează pe cel nevinovat
În Ziua Judecății e cel mai judecat.
Nevinovăția-i semnul copilașilor iubiți
Și Cel Bun a spus că numai cei ce-o au sunt mântuiți,
De aceea a ei față s-o doriți și s-o păstrați
Dacă vreți Împărăția Cerurilor s-o aflați.
Și Cel Bun a spus că numai cei ce-o au sunt mântuiți,
De aceea a ei față s-o doriți și s-o păstrați
Dacă vreți Împărăția Cerurilor s-o aflați.
Orice nevinovăție e frumoasă și-i la fel
Cu aceea care-o are un copil și-un mielușel.
Cu aceea care-o are un copil și-un mielușel.
O, de multe ori în lume curăția e pândită
De dușmanul cel mai tare
Și de cea mai grea ispită,
Ea-i virtutea cea mai slabă cu vrăjmașul cel mai tare,
Numai Binele-o ferește, numai El îi dă scăpare.
De dușmanul cel mai tare
Și de cea mai grea ispită,
Ea-i virtutea cea mai slabă cu vrăjmașul cel mai tare,
Numai Binele-o ferește, numai El îi dă scăpare.
Nevinovăția-i darul ce se pierde-n primul rând,
Cât o ai, le ai pe toate, prin orice furtuni trecând,
Când o pierzi le pierzi pe toate, oricât te-ai ținea de bine,
Ține-ți nevinovăția că atunci și ea te ține.
Cât o ai, le ai pe toate, prin orice furtuni trecând,
Când o pierzi le pierzi pe toate, oricât te-ai ținea de bine,
Ține-ți nevinovăția că atunci și ea te ține.
Nevinovăția-ntreagă s-o păstrezi cu orice preț,
În ea este bucuria și frumsețea-ntregii vieți.
În ea este bucuria și frumsețea-ntregii vieți.
Poți să ai orice virtute, fără nevinovăție
Viața ta va fi uscată și-apăsată și pustie,
Numai nevinovăția dă frumsețe-adevărată
Și prin ea se dovedește când iubirea e curată.
Viața ta va fi uscată și-apăsată și pustie,
Numai nevinovăția dă frumsețe-adevărată
Și prin ea se dovedește când iubirea e curată.
Nevinovăția-i scutul ce te apără mai bine,
Ține-o totdeauna tare, ea nebiruit te ține.
Ține-o totdeauna tare, ea nebiruit te ține.
Nevinovăția-i starea dinainte de păcat
Când e viața luminoasă și e gândul ne-ntinat.
Când e viața luminoasă și e gândul ne-ntinat.
Din orice nenorocire nevinovăția scapă,
Ea din orice foc te scoate
Și din orice-adâncă groapă.
Ea din orice foc te scoate
Și din orice-adâncă groapă.
Nevinovăția-i vasul cel frumos în care-ți ține
Dragostea adevărată tot ce-i mai de preț în sine,
Dacă vasu-acesta cade și se sfarmă, totul piere,
Dragostei nu-i mai rămâne decât cea mai grea durere.
Dragostea adevărată tot ce-i mai de preț în sine,
Dacă vasu-acesta cade și se sfarmă, totul piere,
Dragostei nu-i mai rămâne decât cea mai grea durere.
Dintre toate cele scumpe ține-ți nevinovăția
Căci când ea îți este-ntreagă
Ți-e întreagă bucuria.
Căci când ea îți este-ntreagă
Ți-e întreagă bucuria.
Prețul nevinovăției pune-l mai presus de toate,
Ea răscumpără pe-oricare,
Pe ea nici una n-o poate.
Ea răscumpără pe-oricare,
Pe ea nici una n-o poate.
Lupta contra-ntinăciunii nu-nceteze niciodată,
Căci prin asta se păstrează viața ta nevinovată,
Când faci pace cu păcatul chiar și-n forma mai ușoară
Porumbelul curăției sau îți moare,
Sau îți zboară.
Căci prin asta se păstrează viața ta nevinovată,
Când faci pace cu păcatul chiar și-n forma mai ușoară
Porumbelul curăției sau îți moare,
Sau îți zboară.
Ține-ți nevinovăția orișicâtă luptă-ți cere
Căci de-o pierzi nu-ți mai rămâne decât vaiet și durere,
Ea nu-i ca și alte bunuri dac-o pierzi s-o afli iară,
Deseori nu mai rămâne decât lacrimi și ocară.
Căci de-o pierzi nu-ți mai rămâne decât vaiet și durere,
Ea nu-i ca și alte bunuri dac-o pierzi s-o afli iară,
Deseori nu mai rămâne decât lacrimi și ocară.
Să nu-ntristăm pe nimeni din câți în drum ne vin,
Dar nevinovăția cu-atâta mai puțin,
Căci cine întristează pe cel nevinovat
În Ziua Judecății e cel mai judecat.
Dar nevinovăția cu-atâta mai puțin,
Căci cine întristează pe cel nevinovat
În Ziua Judecății e cel mai judecat.
Nevinovăția-i semnul copilașilor iubiți
Și Cel Bun a spus că numai cei ce-o au sunt mântuiți,
De aceea a ei față s-o doriți și s-o păstrați
Dacă vreți Împărăția Cerurilor s-o aflați.
Și Cel Bun a spus că numai cei ce-o au sunt mântuiți,
De aceea a ei față s-o doriți și s-o păstrați
Dacă vreți Împărăția Cerurilor s-o aflați.
Orice nevinovăție e frumoasă și-i la fel
Cu aceea care-o are un copil și-un mielușel.
Cu aceea care-o are un copil și-un mielușel.
O, de multe ori în lume curăția e pândită
De dușmanul cel mai tare
Și de cea mai grea ispită,
Ea-i virtutea cea mai slabă cu vrăjmașul cel mai tare,
Numai Binele-o ferește, numai El îi dă scăpare.
De dușmanul cel mai tare
Și de cea mai grea ispită,
Ea-i virtutea cea mai slabă cu vrăjmașul cel mai tare,
Numai Binele-o ferește, numai El îi dă scăpare.
Nevinovăția-i darul ce se pierde-n primul rând,
Cât o ai, le ai pe toate, prin orice furtuni trecând,
Când o pierzi le pierzi pe toate, oricât te-ai ținea de bine,
Ține-ți nevinovăția că atunci și ea te ține.
Cât o ai, le ai pe toate, prin orice furtuni trecând,
Când o pierzi le pierzi pe toate, oricât te-ai ținea de bine,
Ține-ți nevinovăția că atunci și ea te ține.
Nevinovăția-ntreagă s-o păstrezi cu orice preț,
În ea este bucuria și frumsețea-ntregii vieți.
În ea este bucuria și frumsețea-ntregii vieți.
Poți să ai orice virtute, fără nevinovăție
Viața ta va fi uscată și-apăsată și pustie,
Numai nevinovăția dă frumsețe-adevărată
Și prin ea se dovedește când iubirea e curată.
Viața ta va fi uscată și-apăsată și pustie,
Numai nevinovăția dă frumsețe-adevărată
Și prin ea se dovedește când iubirea e curată.
Nevinovăția-i scutul ce te apără mai bine,
Ține-o totdeauna tare, ea nebiruit te ține.
Ține-o totdeauna tare, ea nebiruit te ține.
Nevinovăția-i starea dinainte de păcat
Când e viața luminoasă și e gândul ne-ntinat.
Când e viața luminoasă și e gândul ne-ntinat.
Din orice nenorocire nevinovăția scapă,
Ea din orice foc te scoate
Și din orice-adâncă groapă.
Ea din orice foc te scoate
Și din orice-adâncă groapă.
Nevinovăția-i vasul cel frumos în care-ți ține
Dragostea adevărată tot ce-i mai de preț în sine,
Dacă vasu-acesta cade și se sfarmă, totul piere,
Dragostei nu-i mai rămâne decât cea mai grea durere.
Dragostea adevărată tot ce-i mai de preț în sine,
Dacă vasu-acesta cade și se sfarmă, totul piere,
Dragostei nu-i mai rămâne decât cea mai grea durere.
Dintre toate cele scumpe ține-ți nevinovăția
Căci când ea îți este-ntreagă
Ți-e întreagă bucuria.
Căci când ea îți este-ntreagă
Ți-e întreagă bucuria.
Prețul nevinovăției pune-l mai presus de toate,
Ea răscumpără pe-oricare,
Pe ea nici una n-o poate.
Ea răscumpără pe-oricare,
Pe ea nici una n-o poate.
Lupta contra-ntinăciunii nu-nceteze niciodată,
Căci prin asta se păstrează viața ta nevinovată,
Când faci pace cu păcatul chiar și-n forma mai ușoară
Porumbelul curăției sau îți moare,
Sau îți zboară.
Căci prin asta se păstrează viața ta nevinovată,
Când faci pace cu păcatul chiar și-n forma mai ușoară
Porumbelul curăției sau îți moare,
Sau îți zboară.
Ține-ți nevinovăția orișicâtă luptă-ți cere
Căci de-o pierzi nu-ți mai rămâne decât vaiet și durere,
Ea nu-i ca și alte bunuri dac-o pierzi s-o afli iară,
Deseori nu mai rămâne decât lacrimi și ocară.
Căci de-o pierzi nu-ți mai rămâne decât vaiet și durere,
Ea nu-i ca și alte bunuri dac-o pierzi s-o afli iară,
Deseori nu mai rămâne decât lacrimi și ocară.
