Ne mângâie Scriptura
Cu viul adevăr,
Că-n ea, deplin, nădejde
Avem spre Viitor.
Ferice-acel ce crede
Cuvântul ei de Sus,
Căci el, prin mare jertfă,
Ni l-a lăsat Isus!
Cu viul adevăr,
Că-n ea, deplin, nădejde
Avem spre Viitor.
Ferice-acel ce crede
Cuvântul ei de Sus,
Căci el, prin mare jertfă,
Ni l-a lăsat Isus!
Ne mângâie Scriptura,
Supuși de-o ascultăm.
Prin ea primim lumina
Spre Țintă s-alergăm.
Ferice-acel ce-o ține
În cugetul curat,
Căci e ferit în viată
De beznă și păcat!
Supuși de-o ascultăm.
Prin ea primim lumina
Spre Țintă s-alergăm.
Ferice-acel ce-o ține
În cugetul curat,
Căci e ferit în viată
De beznă și păcat!
Ne mângâie Scriptura,
Chiar când e-n ea mister;
Ne dă învățătura
Și pâinea cea din cer.
Ferice-acel ce-o strânge
În vasu-i de pământ,
Hristos prin ea-i dă pacea
Și chipul Lui preasfânt!
Chiar când e-n ea mister;
Ne dă învățătura
Și pâinea cea din cer.
Ferice-acel ce-o strânge
În vasu-i de pământ,
Hristos prin ea-i dă pacea
Și chipul Lui preasfânt!
Ne mângâie Scriptura
Cu viul adevăr,
Că-n ea, deplin, nădejde
Avem spre Viitor.
Ferice-acel ce crede
Cuvântul ei de Sus,
Căci el, prin mare jertfă,
Ni l-a lăsat Isus!
Cu viul adevăr,
Că-n ea, deplin, nădejde
Avem spre Viitor.
Ferice-acel ce crede
Cuvântul ei de Sus,
Căci el, prin mare jertfă,
Ni l-a lăsat Isus!
Ne mângâie Scriptura,
Supuși de-o ascultăm.
Prin ea primim lumina
Spre Țintă s-alergăm.
Ferice-acel ce-o ține
În cugetul curat,
Căci e ferit în viată
De beznă și păcat!
Supuși de-o ascultăm.
Prin ea primim lumina
Spre Țintă s-alergăm.
Ferice-acel ce-o ține
În cugetul curat,
Căci e ferit în viată
De beznă și păcat!
Ne mângâie Scriptura,
Chiar când e-n ea mister;
Ne dă învățătura
Și pâinea cea din cer.
Ferice-acel ce-o strânge
În vasu-i de pământ,
Hristos prin ea-i dă pacea
Și chipul Lui preasfânt!
Chiar când e-n ea mister;
Ne dă învățătura
Și pâinea cea din cer.
Ferice-acel ce-o strânge
În vasu-i de pământ,
Hristos prin ea-i dă pacea
Și chipul Lui preasfânt!
