N-auzi tu pașii Lui duioși

N-auzi tu pașii Lui duioși,
Cum casa-ți-mpresoară,
Și-n ușa ta n-auzi bătând,
Chemarea Lui ușoară?
/: Chemarea Lui, chemarea Lui,
Chemarea Lui ușoară! :/

Când încă-n zori mai strălucesc
A-nopții stele rare,
Nu simți pe rouă picurând
Duioasa Lui chemare?
/: Duioasa Lui, duioasa Lui,
Duioasa Lui chemare. :/

Când bunătatea-I varsă larg
Belșugul spre-a ta casă,
Nu vezi pe pâine strălucind
Chemarea Lui duioasă?
/: Chemarea lui, chemarea lui,
Chemarea Lui duioasă? :/

Când rugăciunii răspunzând,
Durerea ta ți-o duce,
Nu vezi că-n vindecarea ta,
Chemarea Lui străluce?
Chemarea Lui, chemarea Lui,
Chemarea Lui străluce.

Când și mai mult de ce-ai gândit,
Îți dă cu-ndestulare,
Nu simți că-n bunătatea Sa,
Străluce-a Lui chemare?
/: Străluce-a Lui, străluce-a Lui,
Străluce-a Lui chemare. :/

Când dragostea-nfășoară cald,
Ființa ta întreagă,
N-auzi chemarea Lui cum vrea
La sânu-I să te-atragă?
/: Chemarea Lui, chemarea Lui,
La sânu-I să te-atragă. :/

De ce nu vezi, de ce n-auzi,
De ce nu simți cum vine,
De-atâția ani, pe-atâtea căi,
Chemarea Lui spre tine?
/: Chemarea Lui, chemarea Lui
Chemarea Lui spre tine! :/