N-ai să te prăbușești urcând

N-ai să te prăbușești urcând
Înspre-adevăr, după Hristos,
/: Te vei 'nălța mai luminând,
Cu cât ți-e mai întunecos. :/
Cândva și-odihnă vei avea,
Tu care azi muncești din greu
Vei și sărbători cândva,
Tu truditor spre Dumnezeu.

Avea-vor scut cei azi sărmani
Și zâmbet cei ce plâng acum,
/: Și mamă cei acum orfani
Și casă cei mereu pe drum… :/
Dar numai după ce urcând
Calvarul dureros spre Țel,
Lăsa-vor aurul arzând,
Al lacrimilor lor spre el.

/: Și numai când se pot uni
Deplin cu gândul lui Hristos,
Cu cât se sting, pot străluci,
Mai depărtat și mai frumos. :/