Mai aleasă ca un vis ce-n zori apune,
Mai curată ca al crinilor veșmânt,
E iubirea ce te înalță spre al cerurilor cânt
Și-ți dă aripi ca să zbori când ești înfrânt.
Ce străpunge mai adânc decât un fulger,
Pătrunzând mai mult ca soarele arzător,
E iubirea ce îți frânge eu-l vechi răscolitor
Și te arde între zâmbete și dor.
Mai curată ca al crinilor veșmânt,
E iubirea ce te înalță spre al cerurilor cânt
Și-ți dă aripi ca să zbori când ești înfrânt.
Ce străpunge mai adânc decât un fulger,
Pătrunzând mai mult ca soarele arzător,
E iubirea ce îți frânge eu-l vechi răscolitor
Și te arde între zâmbete și dor.
Mult mai mult decât un vis,
E iubirea sfântă din paradis.
Niciun munte nu îi e de neînvins,
Domnul slavei să vă dea
Dragostea eternă din mâna Sa,
Prin iubire să-I cunoașteți inima
E iubirea sfântă din paradis.
Niciun munte nu îi e de neînvins,
Domnul slavei să vă dea
Dragostea eternă din mâna Sa,
Prin iubire să-I cunoașteți inima
Nu-I cunoaște dragostea acei ce-aleargă
Să dețină o inimă ca pe-un trofeu.
Doar acel ce, prin iubire, își jertfește propriul „eu”
Se aseamănă mai mult cu Dumnezeu.
Să dețină o inimă ca pe-un trofeu.
Doar acel ce, prin iubire, își jertfește propriul „eu”
Se aseamănă mai mult cu Dumnezeu.
Mai aleasă ca un vis ce-n zori apune,
Mai curată ca al crinilor veșmânt,
E iubirea ce te înalță spre al cerurilor cânt
Și-ți dă aripi ca să zbori când ești înfrânt.
Ce străpunge mai adânc decât un fulger,
Pătrunzând mai mult ca soarele arzător,
E iubirea ce îți frânge eu-l vechi răscolitor
Și te arde între zâmbete și dor.
Mai curată ca al crinilor veșmânt,
E iubirea ce te înalță spre al cerurilor cânt
Și-ți dă aripi ca să zbori când ești înfrânt.
Ce străpunge mai adânc decât un fulger,
Pătrunzând mai mult ca soarele arzător,
E iubirea ce îți frânge eu-l vechi răscolitor
Și te arde între zâmbete și dor.
Mult mai mult decât un vis,
E iubirea sfântă din paradis.
Niciun munte nu îi e de neînvins,
Domnul slavei să vă dea
Dragostea eternă din mâna Sa,
Prin iubire să-I cunoașteți inima
E iubirea sfântă din paradis.
Niciun munte nu îi e de neînvins,
Domnul slavei să vă dea
Dragostea eternă din mâna Sa,
Prin iubire să-I cunoașteți inima
Nu-I cunoaște dragostea acei ce-aleargă
Să dețină o inimă ca pe-un trofeu.
Doar acel ce, prin iubire, își jertfește propriul „eu”
Se aseamănă mai mult cu Dumnezeu.
Să dețină o inimă ca pe-un trofeu.
Doar acel ce, prin iubire, își jertfește propriul „eu”
Se aseamănă mai mult cu Dumnezeu.
