Mi-e-așa de dor de Tine, Mântuitorul meu,
Chiar când ești lângă mine, simt dorul Tău mereu.
Dar când vei fi departe, Isuse, ce-am să fac?
Nu-mi mai pleca, nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu mine-n veac,
Nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu
Mine-n veac.
Chiar când ești lângă mine, simt dorul Tău mereu.
Dar când vei fi departe, Isuse, ce-am să fac?
Nu-mi mai pleca, nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu mine-n veac,
Nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu
Mine-n veac.
Rămâi, rămâi, rămâi, Isus – Iubirea mea dintâi!
O, ce-aș putea, o, ce-aș putea, o, ce-aș putea să fac,
Să nu-mi mai pleci, să nu-mi mai pleci,
Să nu-mi mai pleci în veac?
O, ce-aș putea, o, ce-aș putea, o, ce-aș putea să fac,
Să nu-mi mai pleci, să nu-mi mai pleci,
Să nu-mi mai pleci în veac?
O, de-aș putea, la mine, să-Ți fac un loc în piept,
Să nu-mi pleci niciodată, să n-am să tot aștept!
Cum Te-aș purta-ntre roze și Te-aș
Culca-ntre crini
Și Ți-aș spăla, și Ți-aș spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini,
Și Ți-aș spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini!
Să nu-mi pleci niciodată, să n-am să tot aștept!
Cum Te-aș purta-ntre roze și Te-aș
Culca-ntre crini
Și Ți-aș spăla, și Ți-aș spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini,
Și Ți-aș spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini!
O, nu-mi pleca, Isuse, nicicând și nicăieri
Și-Ți voi găti-adăpostul din lacrimi și tăceri.
Îți voi șopti întruna cuvintele ce-Ți plac
Și vei uita, și vei uita de toate și n-ai să-mi pleci în veac,
Și vei uita de toate și n-ai să-mi pleci în veac!…
Și-Ți voi găti-adăpostul din lacrimi și tăceri.
Îți voi șopti întruna cuvintele ce-Ți plac
Și vei uita, și vei uita de toate și n-ai să-mi pleci în veac,
Și vei uita de toate și n-ai să-mi pleci în veac!…
Mi-e-așa de dor de Tine, Mântuitorul meu,
Chiar când ești lângă mine, simt dorul Tău mereu.
Dar când vei fi departe, Isuse, ce-am să fac?
Nu-mi mai pleca, nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu mine-n veac,
Nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu
Mine-n veac.
Chiar când ești lângă mine, simt dorul Tău mereu.
Dar când vei fi departe, Isuse, ce-am să fac?
Nu-mi mai pleca, nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu mine-n veac,
Nu-mi mai pleca din casă, rămâi cu
Mine-n veac.
Rămâi, rămâi, rămâi, Isus – Iubirea mea dintâi!
O, ce-aș putea, o, ce-aș putea, o, ce-aș putea să fac,
Să nu-mi mai pleci, să nu-mi mai pleci,
Să nu-mi mai pleci în veac?
O, ce-aș putea, o, ce-aș putea, o, ce-aș putea să fac,
Să nu-mi mai pleci, să nu-mi mai pleci,
Să nu-mi mai pleci în veac?
O, de-aș putea, la mine, să-Ți fac un loc în piept,
Să nu-mi pleci niciodată, să n-am să tot aștept!
Cum Te-aș purta-ntre roze și Te-aș
Culca-ntre crini
Și Ți-aș spăla, și Ți-aș spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini,
Și Ți-aș spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini!
Să nu-mi pleci niciodată, să n-am să tot aștept!
Cum Te-aș purta-ntre roze și Te-aș
Culca-ntre crini
Și Ți-aș spăla, și Ți-aș spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini,
Și Ți-aș spăla cu lacrimi tot ce-a rămas de spini!
O, nu-mi pleca, Isuse, nicicând și nicăieri
Și-Ți voi găti-adăpostul din lacrimi și tăceri.
Îți voi șopti întruna cuvintele ce-Ți plac
Și vei uita, și vei uita de toate și n-ai să-mi pleci în veac,
Și vei uita de toate și n-ai să-mi pleci în veac!…
Și-Ți voi găti-adăpostul din lacrimi și tăceri.
Îți voi șopti întruna cuvintele ce-Ți plac
Și vei uita, și vei uita de toate și n-ai să-mi pleci în veac,
Și vei uita de toate și n-ai să-mi pleci în veac!…
