Mai trecător e chipul lumii
Decât un nor ușor în soare,
O clipă-l vezi scăldat în raze
Și după o altă clipă moare.
Mai trecătoare-i tinerețea
Ca floarea cea de primăvară,
Acum o vezi, și-un vânt s-abate
Nepăsător o ia și-o zboară…
Decât un nor ușor în soare,
O clipă-l vezi scăldat în raze
Și după o altă clipă moare.
Mai trecătoare-i tinerețea
Ca floarea cea de primăvară,
Acum o vezi, și-un vânt s-abate
Nepăsător o ia și-o zboară…
Mai trecătoare-i slava lumii
Ca fulgul cel căzut în mână,
Un soare mai călduț o arde,
Un vânt mai tărișor o mână.
Mai trecător e-avutul lumii
Ca paiul dus de-o vijelie,
A fost, s-a dus și peste-o clipă
Pe unde-ajunge - cine știe!
Ca fulgul cel căzut în mână,
Un soare mai călduț o arde,
Un vânt mai tărișor o mână.
Mai trecător e-avutul lumii
Ca paiul dus de-o vijelie,
A fost, s-a dus și peste-o clipă
Pe unde-ajunge - cine știe!
Să nu-ți legi inima de ele,
Crezându-le că-n veci vor ține
Căci timpul care ți le-aduce,
Le ia mai grabnic de la tine.
Ci cât le ai, le dă pe-altarul
Iubirii lui Hristos curate,
Că-nveșnicite-ți vor fi-ntoarse
Nebănuit mai minunate.
Crezându-le că-n veci vor ține
Căci timpul care ți le-aduce,
Le ia mai grabnic de la tine.
Ci cât le ai, le dă pe-altarul
Iubirii lui Hristos curate,
Că-nveșnicite-ți vor fi-ntoarse
Nebănuit mai minunate.
Mai trecător e chipul lumii
Decât un nor ușor în soare,
O clipă-l vezi scăldat în raze
Și după o altă clipă moare.
Mai trecătoare-i tinerețea
Ca floarea cea de primăvară,
Acum o vezi, și-un vânt s-abate
Nepăsător o ia și-o zboară…
Decât un nor ușor în soare,
O clipă-l vezi scăldat în raze
Și după o altă clipă moare.
Mai trecătoare-i tinerețea
Ca floarea cea de primăvară,
Acum o vezi, și-un vânt s-abate
Nepăsător o ia și-o zboară…
Mai trecătoare-i slava lumii
Ca fulgul cel căzut în mână,
Un soare mai călduț o arde,
Un vânt mai tărișor o mână.
Mai trecător e-avutul lumii
Ca paiul dus de-o vijelie,
A fost, s-a dus și peste-o clipă
Pe unde-ajunge - cine știe!
Ca fulgul cel căzut în mână,
Un soare mai călduț o arde,
Un vânt mai tărișor o mână.
Mai trecător e-avutul lumii
Ca paiul dus de-o vijelie,
A fost, s-a dus și peste-o clipă
Pe unde-ajunge - cine știe!
Să nu-ți legi inima de ele,
Crezându-le că-n veci vor ține
Căci timpul care ți le-aduce,
Le ia mai grabnic de la tine.
Ci cât le ai, le dă pe-altarul
Iubirii lui Hristos curate,
Că-nveșnicite-ți vor fi-ntoarse
Nebănuit mai minunate.
Crezându-le că-n veci vor ține
Căci timpul care ți le-aduce,
Le ia mai grabnic de la tine.
Ci cât le ai, le dă pe-altarul
Iubirii lui Hristos curate,
Că-nveșnicite-ți vor fi-ntoarse
Nebănuit mai minunate.
