Mai este la Sfârșit o judecată

Mai este la Sfârșit o judecată
Cumplita Judecată de Apoi,
Căci trebuie pe drept să-și ia răsplată,
Cum a lucrat oricare dintre noi!
Noi nu murim când inima-ncetează,
Lăsăm în urmă tot ce-am scris și-am spus,
Dar tot ce dăm la cei ce ne urmează,
Mereu dă rod, când noi demult ne-am dus.

Avem copii, - și-i creștem după vrere;
Avem elevi, și-i învățăm ce vrem;
Avem o turmă-n grijă și-n veghere,
Și-ntreaga lor răspundere avem.
Căci ei vor fi în lume și-n viață,
Așa cum noi le-am spus și arătat,
Iar ei, la fel așa vor da povață,
Și-un lung popor e-acum de noi format.

Îi creștem buni? - la fel și ei vor face!
Îi creștem rău, - așa vor îndruma.
Noi i-ndreptăm înspre război sau pace,
Rând după rând pe câți ne vor urma.
Și-abia atunci la Marea Judecată,
Vedea-vom toți uimiți cu-adevărat,
Cât a salvat o creștere frumoasă,
Cât a ucis un suflet blestemat.

O, voi cei mari răspunzători de gloate,
Părinți și-ndrumători pentru urmași,
Voi veți purta răspunderile toate,
Voi creșteți sfinți, sau creșteți ucigași.
De-aceea pentru tot ce ne urmează,
La Marea Judecată de Apoi,
Cu ochi uimiți, oricare o să vază,
Cât rău sau bine a-nceput cu noi.