Mai bine firul vieții-mi să se curme,
Isus de mii de ori mai bine,
Săgeata suferinței să mă scurme,
Decât să mă despart de Tine!
Isus de mii de ori mai bine,
Săgeata suferinței să mă scurme,
Decât să mă despart de Tine!
Nu pot, nu pot trăda cu josnicie
A adevărului lucrare.
La dreapta judecată ce-o să vie,
Cum voi rămâne în picioare?
A adevărului lucrare.
La dreapta judecată ce-o să vie,
Cum voi rămâne în picioare?
Oricât de aurit și plin să pară
Ispititorul blid de linte,
Rămân cu-a sărăciei grea povară,
Dar merg pe calea Ta, 'nainte!
Ispititorul blid de linte,
Rămân cu-a sărăciei grea povară,
Dar merg pe calea Ta, 'nainte!
Isuse, nu pot să renunț la Tine.
Prin toate câte-ar fi să vină.
Din ce e-al Tău, nu pot s-arunc din mine,
Nu pot! De m-ar târî prin tină.
Prin toate câte-ar fi să vină.
Din ce e-al Tău, nu pot s-arunc din mine,
Nu pot! De m-ar târî prin tină.
Căci fără Tine, scurta mea trăire,
Ar fi al Gheenei fum și ceață,
Și n-aș mai ști în veci de fericire,
De mi-ai lipsi Tu din viață!
Ar fi al Gheenei fum și ceață,
Și n-aș mai ști în veci de fericire,
De mi-ai lipsi Tu din viață!
Mai bine firul vieții-mi să se curme,
Isus de mii de ori mai bine,
Săgeata suferinței să mă scurme,
Decât să mă despart de Tine!
Isus de mii de ori mai bine,
Săgeata suferinței să mă scurme,
Decât să mă despart de Tine!
Nu pot, nu pot trăda cu josnicie
A adevărului lucrare.
La dreapta judecată ce-o să vie,
Cum voi rămâne în picioare?
A adevărului lucrare.
La dreapta judecată ce-o să vie,
Cum voi rămâne în picioare?
Oricât de aurit și plin să pară
Ispititorul blid de linte,
Rămân cu-a sărăciei grea povară,
Dar merg pe calea Ta, 'nainte!
Ispititorul blid de linte,
Rămân cu-a sărăciei grea povară,
Dar merg pe calea Ta, 'nainte!
Isuse, nu pot să renunț la Tine.
Prin toate câte-ar fi să vină.
Din ce e-al Tău, nu pot s-arunc din mine,
Nu pot! De m-ar târî prin tină.
Prin toate câte-ar fi să vină.
Din ce e-al Tău, nu pot s-arunc din mine,
Nu pot! De m-ar târî prin tină.
Căci fără Tine, scurta mea trăire,
Ar fi al Gheenei fum și ceață,
Și n-aș mai ști în veci de fericire,
De mi-ai lipsi Tu din viață!
Ar fi al Gheenei fum și ceață,
Și n-aș mai ști în veci de fericire,
De mi-ai lipsi Tu din viață!
